Viata din Emirate

Cum este viata in Emirate, ce lucruri noi am descoperit aici, care sunt diferentele intre un trai si altul, intre mentalitati, obiceiuri si traditii.

Archive for the tag “viata in emirate”

Dau periuta pe o crenguta

Daca va plimbati prin magazinele din Satwa,  Karama sau cele din zona Naif e imposibil sa nu observati multitudinea de mirodenii, culorile si produsele de pe te miri unde. Ti-ar trebui zile intregi sa le vezi pe fiecare in parte si sa intelegi cum se pot folosi iar unele dintre ele au o intreaga istorie in spatele lor.

Printre acestea se numara si crenguta ori radacina de Miswaq.  Taiata in bucatele de aprox 30 de cm, aceasta radacina provine de la un arbore (Araq) destul de raspandit in peninsula Araba, Africa, India si mai departe, in Asia.

Folosirea sa a fost mentionata inca din timpul profetului Mohammad iar oameni de stiinta si-au dedicat ani intregi studiului proprietatilor acestei crengute. Ce se stie la ora actuala e faptul ca poate inlocui cu succes periuta si pasta de dinti, are proprietati anti-bacteriene extraordinare si previne aparitia cariillor.

Se foloseste in modul urmator: la un capat se curata putin de coaja (cam cum am curata un morcov- la fel ca in poza de mai jos), nu mai mult de vreo 5 cm dupa care de foloseste la fel ca si periuta de dinti pe fiecare dinte in parte. Partea deja uzata se va usca dupa o vreme astfel ca pentru o noua curatare aceasta se va indeparta. Daca cumva se usuca prea tare se poate re-hidrata daca se pune in apa de trandafiri.

Daca v-am starnit curiozitatea dati o raita prin magazinele din zonele respective si cautati-o.

DSC_0462

DSC_0463

Advertisements

In imagini

De multe ori sunt intrebata si vad ca multa lume este curioasa sa stie cum este viata in Dubai sau in Emirate…nu stiu in ce masura ar putea da cineva un raspuns cat mai aproape de realitate, cat mai corect sau cat mai clar avand in vedere ca experienta de viata aici a fiecaruia este atat de diferita. Fiecare is are povestea si sfaturile proprii, experientele personale, fiecare vede viata aici dintr-un alt unghi. Am ales pentru aceasta postare un colaj de fotografii care prezinta viata aici asa cum o vad eu. Din nou, o experienta personala…cu siguranta unii vad Emiratele in cu totul alt fel…

col1col2col3col4col5col6natura&praf

sosele

A avea sau a nu avea :”Wasta”

Fiecare loc si tara isi are obieciurile, practicile si cutumele sale; peste tot intalnim “asa da” – “asa nu” sau un fel de “asa stau lucrurile aici”.

Un fenomen, poate ciudat pentru un nou- venit, dar un fenomen cu care toti se obisnuiesc, ba unii chiar il folosesc este cel numit “wasta”. Se traduce drept influenta, autoritate, persoana de mijloc (mijlocitor), ideea este ca acest “wasta” se refera la acea persoana care te poate ajuta sa-ti atingi un scop. Este diferit de mita, cu toate ca exista si cazuri in care si banii au fost prezenti dar probabil ca cel mai apropiat termen ar fi cel de “pile si relatii”. Sistemul wasta cam functioneaza peste tot, este stiut de toata lumea si nu prea exista o lege sau cineva care sa-l pedepseasca.

Primul exemplu de” wasta” care imi vine in minte este nationalitatea. Nu este o persoana in acest caz, dar nationalitatea, respectiv pasaportul pe care il detii iti poate servi drept “wasta” atunci cand esti in cautarea unui job, de exmplu. Este lucru foarte bine stiut ca in multe cazuri ceea ce primeaza este nationalitatea, apoi pregatirea profesionala, experienta etc.. Un alt exemplu ar fi limba araba. Daca aveti un prieten/a cunoscator al acestei limbi, sa-l tineti aproape pentru ca v-ar  putea ajuta in multe situatii, iar daca o “rupeti” putin in araba e si mai bine…iar daca cunoasteti limba, deja aveti wasta in buzunar.

“Wasta” functioneaza pe principiul “a cunoaste persoana potrivita din locul potrivit”, un fel de “relatie” care sa te ajute sa atingi un scop personal. In momentul in care ai apelat la “wasta”, te poti astepta ca si persoana respectiva sa apeleze la tine tot din aceleasi considerente, de “wasta”. Poate fi vazut acest fenomen si ca un fel de “networking”, dar la un alt nivel . Poti apela la “wasta” nu doar cand esti in cautarea unui job dar si cand doresti sa iei permisul de conducere, te lupti cu birocratia serviciilor de telecomunicatii sau esti in cautarea unei scoli pentru copii. Fenomenul este prezent peste tot, in toate domeniile si este cunoscut de catre toti. Ca este acceptat sau nu de toata lumea, asta este partea a doua. Dar functioneaza.

Data viitoare cand cineva va ofera cartea de vizita, nu o aruncati imediat…nu se stie cand veti avea nevoie de “wasta”.

Mic dejun- Arabic Style, Manakish

Cand vine vorba de masa si de mancare nimic nu este simplu in Emirate, nici macar micul dejun. Pentru cei obisnuiti cu un sandwich sau un croissant si o cafea, micul dejun in stil arabesc poate fi o adevarata provocare…la propriu. Ca fiecare masa a zilei si micul dejun poate fi foarte abundant dar si foarte variat. Puteti gasi in acelasi timp pe masa masline, humus, branza haloumi, makdous( vinete marinate si umplute cu nuci), labneh (asemanator oarecum  iaurului care poate fi de doua feluri: bulgarasi mici, dati prin menta sau ca o smantana mai groasa stropita cu ulei de masline si putina menta uscata), fasole (asemanatoare unei salate, preparata cu rosii, ceapa, patrunjel, usturoi si ulei de masline), za’atar  (un amestec de uscat de oregano, cimbru, busuioc, sumaq si seminte de susan) sau manakish ( mana’ish).

Manakish, numic de unii “pizza arabeasca” este asemanator cu placinta de pe la noi (ma refer la cea prajita, nu coapta in cuptor), doar ca manakish-ul se coace in cuptor. Poate fi umplut cu spanac, seminte de rodii si scortisoara, cu labneh si legume proaspete, carne sau branza.

Personal, cel mai mult imi place cel de la un restaurant din Jumeirah, Arz Lebanon. Daca mergeti dimineata pe la ora 9 acolo,  ve-ti gasi intotdeauna proaspat, gata scos din cuptor.

mank1

mank2

Reintoarcerea la desert

Cineva spunea candva ca “poti sa-i scoti pe arabi din desert, dar nu poti scoate desertul din ei” si parca oricate “stele” ar avea Emiratele, oricat de stralucitoare ar fi masinile lor, oricate Blackberry sau IPhone ar avea, tot se intorc la desert; de acolo au pornit si cred ca inca se mai definesc prin acesta. Pentru un ochi neinitiat, obisnuit numai cu verdele crud de acasa poate parea fad, neprimitor, arid si gol. Si totusi ei inca se mai bucura de un ceai sau o cafea facute pe carbuni in desert, de intrecerile cu soimi, de vremea care odata cu venirea “iernii” 😉 le permite sa stea mai mult pe-afara. Ce mi s-a parut frumos intr-un fel anume e modul in care de fiecare data cand au ocazia aduc desertul langa ei, corturile, ceaiul, cafeaua si camilele. Femei trecute de mult de prima tinerete, poate chiar si de a doua, inca mai confectioneaza traditionalele burqa emirateze, brodeaza rochii colorate iar cele mai tinere aplica henna. Camilele, si ele imopotonate, asteapta linistite in nisipul moale pe urmatorul curios pe care il vor plimba, cafeaua fierbe in ibricurile ce aduc aminte de cele “1001 de nopti”.

Ai spune ca peisajul acesta desertic nu poate adaposti nimic care sa-ti incante privirea, si totusi e atat de multa culoare. In rochiile femeilor si podoabele lor, in pernele care impodobesc si “mobileaza” corturile, in zorzoanele cu care sunt impodobite camilele…

Si nici macar nu trebuie sa mergi in desert ca sa-i descoperi pentru ca ei au adus desertul in oras. Langa Festival City se afla Bedouin Lifestyle Camp cu ocazia Dubai Shopping Festival…

1

2

3

45

6

7

9

10

11

 

Roman intr-o tara islamica

Islamul, religia de stat a Emiratelor Arabe, nu reprezinta doar un set de norme (sau ghid) pentru asumarea responsabilitatiolr religioase ci si un mod de viata. De la chemarea la rugaciune (5 ori pe zi) pana la interzicerea consumului de mancare in locuri publice in timpul Ramadanului, Islamul este prezent in viata oricarui rezident al Emiratelor fie ca este adept al acestei religii sau nu.

De multe ori povestile si reportajele din media ne distorsioneaza perceptia anumitor lucruri sau intamplari. La fel se intampla si in cazul Islamului. Nu de putine ori mi s-a intamplat sa fiu intrebata de cunoscuti cum m-am acomodat in Emirate, daca port „haina aia neagra”  🙂   , daca sunt biserici, daca merg la biserica, daca pot sa ma imbrac cum vreau eu, daca pot sa ies afara singura, daca pot sa merg unde vreau eu, etc…

Desi Emiratele (Dubai in special) sunt mai liberale in ceea ce priveste portul fiecarui individ, practicarea religiei proprii (da, sunt biserici in Dubai, chiar si ortodoxe, exista chiar si un templu hindus), Islamul ramane litera de lege. Personal, eu nu m-am simtit niciodata discriminata pe baza faptului ca nu as apartine acestei religii, dimpotriva, exista chiar unele avantaje (programul de lucru redus in timpul Ramadan-ului, ghiseele „ladies only”, salile de asteptare „ladies only”).

Deci, pe scurt chiar daca traiesc aici nu trebuie sa port „haina aia neagra”, pot sa merg unde vreau eu (ba chiar pot sa si conduc… 🙂  ), pot sa merg unde vreau eu (fara insotitor), aaa…..si pot si sa lucrez.

Islamul este un mod de viata, o religie, dar nu se compara cu ceea ce este prezentat de multe ori in media din vest.

 

Clima,” mesterii “si intretinerea

Acum ca se apropie din nou zilele fierbinti recurg iar  😦  la aerul conditionat pentru a mai domoli temperaturile din casa. Si de fiecare data cand il re-pornesc tin degetele incrucisate in speranta ca va functiona OK. Cu toate acestea am o strangere de inima  pentru cateva secunde, pana cand briza rece isi face simtita prezenta. Ei bine si anul acesta m-au incercat aceleasi sentimente: degetele incrucisate, strangerea de inima, luminita aprinsa de pe termostat, zgomotul ca functioneaza clima si….nimic…nici o briza rece, nici o adiere, doar aer cald….si un sentiment de déjà vu. Deja vedeam “mesterii” prin casa, verificand, incercand sa-si dea seama de ce nu functioneaza, apoi promisiuni ca se va remedia intr-o zi, ori doua doar ca trebuie sa anunte prima data la birou (sau cel putin asta am inteles eu dintr-o conversatie nu tocmai edificatoare- bineinteles barierele de limbaj- si aici nu ma refer la engleza “de gradinita”-, cultura si obiceiurile si-au facut simtita prezenta).

Si totusi, in speranta ca nu voi mai avea parte de o experienta neplacuta, din nou (caci intretinerea in Dubai e treaba serioasa zic eu; daca iti moare clima in mijlocul verii nu s-ar putea spune ca ai fi cel mai “nefericit dintre pamanteni” dar cu siguranta cel mai iritat) m-am hotarat sa trimit un mail, sa rog sa vina cineva  imediat sa verifice si sa remedieze. Normal, promisiuni… va veni cineva in ziua urmatoare si speram sa rezolvam o data pentru totdeauna problema. Ei, imi spun, ce bine, de data asta va dura numai o zi…si a venit si ziua urmatoare…si bineinteles ca nu a aparut nimeni sa verifice, sa repare, etc… (din nou sentimentul de déjà vu nu imi dadea pace…parca il auzeam pe “mester” promitandu-mi la telefon ca vine intr-o ora, apoi ca vine dupa- masa urmand ca in final sa se scuze ca au avut o alta urgenta intr-un alt loc, urgenta care nu suporta nici o amanare dar ca va veni cu siguranta in ziua urmatoare).

De data asta imi spun “hai sa trimit un alt email, unul putin mai rautacios daca “ va rog…” nu functioneaza”. Mi se promite, din nou, ca “tehnicienii” vor veni sa resolve problema in ziua urmatoare. Vine si ziua urmatoare, eu ca tot romanul stiu ca cel mai bine e sa “bati fierul cat e cald” asa ca trebuie sa ma asigur neaparat ca va veni cineva; dimineata devreme, pun mana pe telefon ca nu cumva cei de la intretinere sa aiba vreo “urgenta” si sa uite de mine…Nu au uitat, au venit, au verificat (normal, trei “mesteri” ca aici cam asa e, un “mester” verifica, unul tine scara si un altul vine in caz ca au uitat vreun instrument in masina, sa fie cineva sa il aduca in caz ca e nevoie).

Clima functioneaza, afara temperaturile cresc, viata isi reia cursul sau normal … intretinerea aici e treaba serioasa…la propriu

 🙂

Seara in Al Qasba, Sharjah

Pentru cei care iubesc plimbarile, mai ales seara, Al Qasba poate fi o destinatie destul de placuta pentru a petrece cateva ore afara, pe terasa unui restaurant , la plimbare pe apa cu traditionala “abra” sau sus la inaltime in “Ochiul Emiratelor” ( Etisalat Eye of the Emirates).

Sharjah este al treilea emirat (din cele 7) iar in 1998 a fost desemnata capitala culturala a lumii arabe.  Al Qasba se afla aproape in central emiratului fiind un loc sau un spatiu de relaxare pentru intreaga familie.

“Eye of the Emirates” este un fel de roata gigantica (parca seamana putin cu London Eye) cu cabine dotate cu aer conditionat care se ridica la o inaltime de 60 de metri oferind panorame frumoase ale peisajelor inconjuratoare.

Plimbarile cu abra se fac pe acele canale care taie in doua Al Qasba avand de-o parte si de alta aleile si “zgarie norii”. Abra este acea barca traditional, facuta din lemn folosita mai ales pentru transportul de personae (in Dubai sunt o gramada folosite drept taxi pe Dubai Creek).

Fantanile de langa Emirates Eye par sa fie o atractie mai ales pentru copiii care nu fac altceva decat sa topaie deasupra lor.

Restaurantele sunt o gramada precum si cafenelele, pentru toate gusturile.

Vecinii mei….camilele (un post….mirositor :) )

Vremea mai racoroasa (adica temperaturi intre 20-30 de grade) de afara face ca balconul meu sa redevina ceva mai mult decat doar un loc pentru uscatul hainelor. Aerul  e putin mai respirabil, soarele putin mai iertator, umiditatea a scazut considerabil. Stand pe balcon cu o ceasca de cafea in mana si privind de departe la traficul de pe autostrada, parca ceva imi aduce aminte de zilele petrecute acasa, vara la tara. Un iz oarecum familiar se simte in aer si ma face sa ma gandesc ca aic,i fiecare zona, oricat de mica si neinsemnata ar fi are propriul “parfum”.

La birou, in pauza de masa aproape ca pot sa ghicesc care tara ia pranzul dupa mirosul din bucatarie. Mirosul patrunzator de biryani ma poarta cu gandul catre India, pestele si crevetii cu orez catre Filipine, kebabul catre Orientul Mijlociu. Trebuie insa sa recunosc ca fast food-ul inca mai imi pune problem; in aceasta categorie poate intra oricine, indiferent  de tara de provenienta.

Apoi mai sunt lifturile. Mirosul uleiului de par Amla imi spune exact de unde este persoana care tocmai a fost in lift (asta in cazul in care a iesit inainte sa intru eu in lift). Nici in marile mall-uri nu e mai diferit. Daca nu esti faliliarizat cu vreunul in mod special si se intampla sa-ti fie foame, nasul iti poate fi cel mai bun indicator pentru ca va reusi sa te poarte exact catre intotdeauna aglomeratul “food court”. In plus am descoperit, tot pe baza mirosului ca mall-urile au cate ceva in comun cu aeroportul: in zonele cu cosmetice, parfumuri si produse de ingrijire personala, miroase la fel (chiar si aeroport) de parca acelasi parfum ar fi folosit in ambele locatii.

Lasand la o parte confortul spatiilor comerciale, pe Emirates Road, catre Sharjah se afla International City, o zona rezidentiala  cu cladiri al caror nume aduce cu cel al unor tari. International City se deosebeste de toate celelalte zone rezidentiale tocmai prin “izul” care” domneste” aici. Cei care locuiesc acolo, sau macar cei care conduc prin acea zona stiu ca este, din acest punct de vedere, inconfundabila.

Revenind la balconul meu si la dupa-amiaza insorita, m-am hotarat sa incerc sa imi dau seama de unde provide acest iz cu amintiri de sat romanesc asa ca privesc in jos, poate poate o fi ceva care sa-mi ofere un indiciu…Bineinteles, cum de nu mi-am date u mai devreme seama???

S-au intors vecinii mei…..camilele (la propriu)… Asa se intampla daca locuiesti aproape intre Emirates Road si Dubai Bypass…..   🙂

 

Emiratele, dincolo de mall-uri, cluburi si parcuri frumos amenajate

 Cei care se afla de mai multi ani in Emirate stiu ca acestea inseamna mult mai mult decat mall-urile acaparatoare de timp liber si bani, traficul de la orele de varf de pe Sheikh Zayed, parcurile care pot fi frecventate doar vreo 2 luni pe ani (atunci cand soarele nu te arde de tot,) dar foarte frumos amenajate. Lasand Dubai-ul (sau in alte cazuri Abu Dhabi) putin in urma, pe drumul catre Hatta (ultimul punct al Emiratelor, la granita cu Oman) sau catre Khor Fakkan peisajul atat cel natural cat si cel realizat de mana omului se schimba extraordinar de mult. Nu mai intalnesti acele cladiri, inalte aproape pana la cer, acoperite de sticla albastra-verzuie, spatiile verzi palesc si chiar dispar, de mall-uri sau centre comerciale impunatoare nici nu mai vorbesc. In aceste parti viata pare sa se desfasoare intr-un alt ritm, parca mai lent, mai linistit, mai rabdator.

Pentru multi care au ajuns aici dintr-o parte a lumii in care verdele natural iti umple ochii aproape in orice directie te-ai uita, peisajul ar putea parea sters, plictisitor, dezolant chiar. Si totusi chiar si desertul are frumusetea si farmecul sau. Chiar si nisipul  desertulului se schimba de la acel alb-bej fin la o culoare rosiatica. Muntii golasi adapostesc in unele locuri cate o oaza iar in altele se intalnesc cu apele albastre ale golfului. Cel mai bine de mers e in lunile de “iarna”, atunci cand temperatura nu depaseste in miezul zilei 28 de grade, insa noapte in mijlocul desertului poate fi destul de rece.

 

Post Navigation