Viata din Emirate

Cum este viata in Emirate, ce lucruri noi am descoperit aici, care sunt diferentele intre un trai si altul, intre mentalitati, obiceiuri si traditii.

Archive for the tag “romani in emirate”

Cele 50 de grade ale desertului vs Perspectiva romaneasca

Inevitabil ne intoarcem de multe ori de acolo de unde am pornit. Desi postarea ar trebui sa fie legata mai mult de Emirate, asa cum le vad, de aceasta data postarea aceasta se vrea a fi o intrebare. Care este alternativa dupa ce ai trait ani buni in Emirate? La ce ne intoarcem daca singura alegere este perspectiva romaneasca?

Intotdeauna mi s-a parut ca Romania este o tara frumoasa. Cu niste peisaje de vis, cu oameni primitori, cu atatea posibilitati…insa toate acestea mi se par acum doar niste fatade de care ne agatam ca sa nu ne vedem propria mizerie, balacareala in care romanii aleg sa traiasca. Am vazut o Romanie manata de dezinteres, cu oameni plictisiti care aproape ca nu-si ridica ochii din-pamant aproape deloc, cu fineturi pe care nu le inteleg si nici nu le mai practica. O Romanie in care a scuipa seminte cand astepti la semafor e la ordinea zilei, o Romanie in care babuinul opreste masina pe trecerea de pietoni ca asa i s-a nazarit lui sa se inghesuie in intersectie la culoarea verde ca poate, poate…o Romanie in care in mod constant ti se aduce aminte “sa lasi ceva si pt personal” cu toate ca acel “personal” face o munca de rahat efectiv, dar tot le lasi pt ca ti-e frica ca altfel nu-si vor face treaba deloc ori iti vor scuipa in mancarea comandata….o Romanie in care femeile se plimba cu un ochi vanat, mandre ca sunt la bratul unui “el” posesor de ochi pufosi si fata umflata de prea multa “Cola”… o Romanie in care ne spalam mainile murdare dupa ploaie, in balta care s-a format in strada…o Romanie in care totul se misca incet, foarte incet, o Romanie in care angajatului de la librarie trebuie sa-i spui pe litere numele unui autor roman ca sa verifice daca au sau nu cartea lui in stoc, o Romanie in care nimic nu se intampla asa si cand ar trebui sa se intample. O Romanie care pare a se indrepta spre o mojicie acuta. Si nu observi aceste lucruri decat atunci cand apar probleme si trebuie sa le rezolvi. Abia atunci vezi fața adevarata a Romaniei….

Si daca nu v-am facut inca sa strambati din nas, va mai povestesc un episod: am trimis mamei super mega fabuloasa de 200 de euro. Da? 200!!!! Si mai nou se cere adeverinta de venit, dovada provenientei banilor si motivul pt care sunt trimisi. Si nu i se dau imediat. Trebuie asteptat 3 zile pana se fac verificari din motive de securitate…Acesta a fost unul din raspunsurile primite. Apoi a fost intrebata de ce i se trimit bani (pentru ca in Republica Fantastica Romania a trimite bani parintilor este suspect, dar nici o problema in a transfera fonduri in Brazilia…), dupa aceea i s-a spus ca undeva este o greseala si ca trebuie corectata greseala (da, probabil nu ne-am nascut in tara care trebuie, dar ce sa facem, greseala asta nu se mai poate corecta….), dupa care au revenit la ”motivele de securitate”…va dati seama ce a tremurat intregul sistem de securitate cand a vazut fabuloasa suma…200 de euro…doua saptamani mai tarziu inca nu am aflat adevaratul motiv pentru care nu poate retrage banii, dar multumim Serviciului Clienti al Western Union ca au informat-o ca mai dureaza vreo 20 de zile…Am vorbit intre timp cu Serviciul Clienti al WS din Emirate si mi s-a explicat ca trimitandu-i in mod repetat numele ei este blocat in sistem pana se fac nu stiu ce verificari…macar ne-am lamurit oarecum…sa nu-l mai folosesc.

Si parca cele 50 de grade ale desertului nu mi se mai par atat de nesuportat, albul bej al nisipului parca nu mai este atat de searbad iar fanii uleiului de par Amla imi par chiar simpatici.

Mare diferenta intre aceasta perspectiva si cea care te asteapta cu borcane pline cu urina in baia spitalului judetean (da, am vazut si din astea) sau cea in care primesti amenintari fizice daca intrebi angajati ai serviciilor publice de ce nu isi fac treaba.

Advertisements

Dubai-ul si globul de cristal

Concediu. Din 365 de zile pe an doar vreo 14 (ori pt fericiti 21) conteaza cu adevarat. Adica cele in care nu trebuie sa te trezesti dis de dimineata, nu trebuie sa transpiri si sa-ti mananci nervii in trafic si cel mai important- n-ai de mers la munca. Nu tu email la care e de raspuns imediat, fara telefoane dupa orele de program (ok, mai sunt unii care nu stiu sau se fac ca au uitat ca esti in concediu), fara sedinte lungi si plictisitoare.

Vara, un anotimp atat de frumos pe care multi il asteapta cu nerabdare- sa mearga la mare, la soare- este un adevarat exod pt cei care traiesc in Emirate. Toata lumea incearca sa plece catre meleaguri mai verzi si mai racoroase pt ca la 50 de grade celsius soarele chiar nu iarta.

Si rasuflam usurati de indata ce am aterizat pe alte tinuturi cu o clima mai primitoare. Ne „spalam” ochii cu verdele proaspat, ne refacem plinul cu oxigenul respirabil din aer, ne bucuram de apa rece (ca in Dubai avem doar calda si fierbinte) de la dus si postam poze cu ploaia si baltocile de peste tot pentru ca dupa ani si ani petrecuti in desert ploaia a ajuns sa ne bucure precum jucariile pe cei mici.

Si ce frumos e sa te trezesti dimineata cu fereastra deschisa fara grija ca vei gasi intregul desert in camera….apoi incet, incet te tarasti in bucatarie sa faci cafeaua dar nu mai ai lapte…nu-i bai, ca suni la magazinul de jos si iti aduc imediat o sticla ori un carton de lapte, right? Nu prea cred..nu-i bai, putina miscare nu strica, e chiar recomandata.

Apoi urmeaza vizitele- pe la parinti, rude, prieteni, cunostinte..drumuri, drumuri- lungi si multe. Te opresti la benzinarie ca sa faci plinul si o data ajuns acolo astepti in masina…mda, rezervorul ala nu se va umplea singur asa ca mai bine te dai jos si purcezi la actiune. Asta se intampla cam la prima excursie cu masina, mai tarziu iti revine memoria si stii care-i mersul lucrurilor.

Citisem acu ceva vreme un articol al unei tanti tare suparata pe diaspora..pe romanii care se intorc in tara si se duc la supermarket ca niste” ne-educati” si isi insira ostentativ toate cumparaturile pe banda casei de marcat. A uitat de cei pe care i-a ” lovit” amnezia si asteapta sa le fie puse in pungi cumparaturille de catre casier. Va dati seama cata lipsa de „educatie”? Glumesc…dupa ani buni petrecuti aici si cumparaturi peste cumparaturi la capatul carora cineva iti impacheteaza produsele, ba chiar se si ofera sa-ti impinga caruciorul la masina, se mai intampla sa ai si lapsus-uri din astea. Macar o data 🙂

Deobicei cei care traiesc in Dubai se plang mai intotdeauna de trafic: de soferi care conduc ca nebunii, de aia care apasa frana de parca joaca bambilici, de camioanele care-s prea multe, de semafoarele care nu-s toate sincronizate si dupa ce treci de unul, urmatorul e imediat rosu (asta ar fi explicatia conform careia fiecare accelereaza in momentul in care culoarea semaforului se schimba in galben)… Ei, sa vedeti cum e de condus in alte locuri in care vieza maxima e 70 km/h ori sa vedeti cum e de condus in locuri unde camioanele au dreptul sa fie pe orice banda a autostrazii si nu au o limita de viteza diferita de masinile mici. Acolo sa vedeti trafic nasol…

Fie ca ne place sau nu Dubai-ul (sau Emiratele) au lumea lor aparte. Dupa ce traiesti aici cativa ani ai impresia ca traiesti intr-un glob de cristal.  Preiei unele obiceiuri care altora li se vor parea deplasate dar care aici sunt perfect la locul lor.  Ne-am obisnuit sa ne lasam geanta si telefonul in masina, sunam la ora 12 noaptea jos la magazin pt o doza de pepsi, ori la farmacie sa ne aduca o cutie de paracetamol (da, pana si farmaciile livreaza) si  zgribulim la 20 de grade celsius (cu plus, ca asa e iarna in Emirate).

 

Orice padure are uscaturile ei, dar si cand uscaturile iti strica padurea…

De ceva vreme datorita unui acord semnat intre UE si Emiratele Arabe, cetatenii romani care doresc sa viziteze Emiratele nu mai au nevoie de vize. Perfect, nu? Dubai-ul nu mai pare atat de neatins pentru cetateanul de rand, bilete ieftine de avion se gasesc, adica cum, numai Ponta si Dragusanu sa se lafaie la soare ori prin Cavalli?

Si cei mai fericiti au fost romanii de aici. Familiile îi pot vizita mult mai usor, isi pot petrece scurte vacante cu prietenii din tara, cu alte cuvinte in sfarsit suntem si noi pe aceeasi treapta cu englezii, francezii, nemtii, etc…DAAAR…daca pot sa vina familiile, prietenii, etc atat de usor inseamna ca la fel pot veni si uscaturile din tara. Smecherii, “baietii destepti”, milogii si mitocanii…

Si multi dintre romanii de aici (printre care si eu) nu s-au mai bucurat atat de mult ca s-au scos vizele. De ce? Pentru ca aici romanii sunt vazuti altfel. Aici nu suntem cunoscuti (cel putin nu inca) datorita furturilor, gainariilor si altor ocupatii de gen. Aici suntem respectati. Suntem cotati mai bine decat multe alte nationalitati (totusi nu atat de bine precum englezii, francezii, nemtii, americanii, etc), dar totusi avem o reputatie bunicica. Romanii isi vad de treaba lor, lucreaza, sunt oameni respectosi cu pozitii bune.

Dar bineinteles ca uscaturile nu au intarziat sa apara. De la “napastuiti ai sortii” cu imprumuturi la banca “facute din greseala” si ramasi fara servici din cauza “ghinionului”, “saraci” care au ajuns sa doarma pe bancile din parc ori la politie, ajutati de oameni cu inima mare, carora le-au intors dosul si s-au facut nevazuti, pana la “profesionisti” ai meseriei de “a-ti insusi ce nu-i al tau”.

Dar “Big Brother” nu doarme. Aici, in Emirate, vegheaza si nu se joaca de-a justitia. Si nici nu sta la targuiala in cazul in care vreunul din cei “gazduiti” in “hotelurile” sale intunecoase va vrea sa scrie o carte. Îi salta rapid si le da ceea ce merita. Probabil ca asta e singura noastra alinare. Nu ne dorim sub nici o forma sa avem aceeasi eticheta precum romanii din Europa de Vest.

Aveti mai jos cateva exemple:

http://m.thenational.ae/uae/courts/romanian-women-only-smoked-drugs-outside-uae-court-hears

http://m.thenational.ae/uae/courts/men-arrested-for-dh12-million-dubai-jewellery-theft

http://filipinotimes.ae/news/2015/01/15/affair-adds-to-trouble-for-women-prisoners-in-dubai/

http://www.romania-insider.com/fugitive-romanian-businessman-wanted-for-tax-evasion-held-in-the-united-arab-emirates/152904/

Biladi, Biladi- cu pasaport de Romania

Zilele trecute s-a intamplat sa fiu la ora 8 inca in scoala la care invata fiica mea. Nimic deosebit, doar ca exact la ora 8 se intoneaza imnul Emiratelor.  Stiam ca acesta se intoneaza zilnic la ora respectiva, dar niciodata nu s-a intamplat sa ma aflu in scoala sa vad reactia celor de-acolo. Aflandu-ma la casierie asteptam sa primesc o chitanta. Brusc incepe intonarea imnului, moment in care casierul lasa totul la o parte, se ridica in picioare luand pozitia de drepti…mi s-a parut putin ciudat…apoi uitandu-ma in jur am vazut ca receptionerele, fetele de la cafeneaua scolii si altii care se aflau in acea zona au lasat totul balta si s-au ridicat in picioare pana cand s-a intonat imnul. Apoi fiecare si-a vazut de treaba lui.

Si totusi…de cateva ori mi s-a intamplat sa o aud pe pitica mea fredonand in casa „Biladi, biladi….” (Tara mea/Patria mea- „Ishy Biladi”- este de fapt titlul acestuia si se traduce prin „Multi ani traiasca patria mea”). Si ma gandeam ca o noua generatie de copii romani creste “asimiland” un simbol important care pana la urma nu le apartine.

Imnul face parte din identitatea nationala a fiecaruia. E ceea ce ne face diferiti, ne scoate in evidenta, este un element prin care ne identificam prin care apartinem unui loc anume in lumea asta.

Experienta culturala este fenomenala pana la urma dar intrebarea care se pune este : ce facem noi pentru copiii nostri din punctul de vedere al identitatii culturale, al apartenentei la un grup anume?

De curiozitate, imnul Emiratelor il puteti asculta aici: https://www.youtube.com/watch?v=aBW0LGO_pgw

Scoala romaneasca- proiectul comunitatii romanesti in Dubai

De multe ori am scris pe acest blog despre lucrurile pe care romanii le aduc cu ei in Emirate, lucruri care sa le aminteasca de casa, de Romania. Insa cred ca cel mai important lucru este propria identitate. Mostenirea spirituala lasata de parinti, de bunici, de scoala de acasa, de traditiile si obiceiurile stravechi, istoria si limba noastra. Si nimic nu este mai greu decat sa le scoti la suprafata printre atatea alte tentatii ale zilelor noastre. Am mai spus si repet, traim printre 192 de nationalitati, sarbatorim Craciunul, Ramadan-ul, Diwali si multe alte sarbatori impreuna cu colegii si prietenii nostri din toate colturile lumii, am ajuns sa vorbim limba engleza non stop datorita imprejurarilor si mai rupem cate un „Marhaba” , un „Salam Alleikum” si un „Inshallah” cu cei din jurul nostru.

Si totusi o mana de oameni au pus pe picioare un mic proiect care sa transmita mai departe identitatea noastra. Un proiect destinat copiilor, fara nici un fel de finantare, pe baza de voluntariat si donatii. Pentru ca asa ce creeaza si se creste identitatea, prin buna-vointa. Fara fonduri si interes din partea autoritatilor dar cu mare entuziasm din partea comunitatii. Profesori voluntari isi rup din timpul lor pretios ca sa vina la Scoala Romaneasca si sa-i invete pe cei mici despre Romania, despre istoria, geografia, simbolurile si traditiile sale.  E mare lucru sa renunti la cateva ore din week-end pentru ca sa lucrezi voluntar, dar este pentru o cauza buna, asa se cresc oamenii. Romanii de aici nu au renuntat la identitatea lor si vor sa o transmita mai departe.

Scoala este noua, relativ mica, isi desfasoara activitatea vinerea intr-un spatiu pus la dispozitie de un membru al comunitatii. Parintii si profesorii participa la achizitionarea materialelor, orele sunt tinute in regim de voluntariat. Exista 3 grupe de elevi:  o grupa de gradinita si doua grupe de scoala. Copiii au activitati in cadrul unui club de lectura, ore de istorie, geografie , limba romana si activitati cu caracter creativ. Invata cantecele, citesc povesti, studiaza despre monumente istorice din Romania.

Cu siguranta acest proiect va creste odata cu copiii si le va aduce exact ceea ce le lipseste aici: informatia despre „acasa”.

Fotografiile sunt curtoazie a Scolii si gradinitei Romanesti Dubai. Virtual ii puteti vizita aici: https://www.facebook.com/groups/758516917514018/

 

scoala1

scoala2

scoala3

scoala4

scoala5

scoala6

scoala7

“Descult pe ulita Dubaiului”

Nu va speriati, nu este vorba de o postare siropoasa, mai incolo veti intelege.

Ca in fiecare an data de 1 Decembrie vine sa ne re-conecteze cu locul din care am plecat, cu locul in care am prins radacini. Nu conteaza cat de departe suntem, radacinile ne-au ramas acasa. Si niciodata si nicicand nu te simti mai roman si mai conectat de semenii tai decat la 1 Decembrie. Suntem departe de casa, suntem ocupati, avem programe incarcate, probleme in fiecare zi, dar o data pe an un fir invizibil ne leaga pe toti si ne aduce mai aproape unul de celalalt. Nu ne cunoastem cu totii, probabil ca de multe ori trecem unii pe langa altii fara sa stim, dar o data pe an tricolorul, ia si costumul national ne aduc impreuna si ne scot in fata. Ne recunoastem, ne salutam, ne regasim.

Ne-am intalnit ca de obicei in parc- avem deja o traditie de trei ani- cu familiile, cu prietenii, cu toti cunoscutii, am vorbit romaneste, am mancat romaneste si am trait pentru cateva ore romaneste.

Si pentru prima data am fluturat tricolorul cu mandrie pe „ulita Dubaiului” in fata marelui Burj. Am participat la parada organizata cu ocazia zile nationale a Emiratelor Arabe (care este pe 2 Decembrie) fiind singura tara participanta din Europa. Am fost o mana de oameni, toti cu suflet mare si am strigat cat am putut de tare „ROMANIAAA”. Am participat cu mandrie, fara a fi manati de interese, fara a fi obligati, doar din mandria de a fi roman si de a arata altora ca suntem aici, oameni mandri si frumosi. Costumele noastre nationale au atras toate privirile, am fost intrebati de unde suntem, ce purtam , am fost rugati sa facem poze cu localnici, cu indieni, cu filipinezi, cu mexicani, etc… Am indurat cu stoicism caldura si soarele arzator, unii au venit din Abu Dhabi si Al Ain doar ca sa participe si am facut fata cu succes si cinste.

Am fluturat tricolorul si am aratat tuturor ca Romania este frumoasa, plina de viata si culoare.

Ca de obicei, marele absent a fost Gica Contra, cel care prefera sa stea in spatele ecranului si sa se vaite ca avem o comunitate care nu ste unita. Dimpotriva, avem o comunitate care se misca, participa si creste.  Avem o comunitate mandra. Si este unita.

Cat despre titlu, cei care au participat la parada vor intelege, ceilalti trebuie sa vada detaliile.

Din Emirate va urez LA MULTI ANI!

picnic

parada3

parada2

Parada

Din Emirate, va urez La Multi Ani!!

Am scris si anul trecut, ca doar atunci cand esti plecat peste hotare, intelegi si simti semnificatia zilei de 1 Decembrie. Si anul acesta romanii din Emirate au sarbatorit 1 Decembrie impreuna. Este al doilea an in care aceasta sarbatoare ne-a adus pe majoritatea impreuna, este al doilea an in care majoritatea romanilor au ales sa fie impreuna cu alti romani.

Probabil, este singura zi din an in care noi, cei de aici, putem sa stam in vazul lumii si sa aratam ca suntem romani, ca suntem oameni calzi, ca avem sa ne spunem lucruri bune, ca putem sa ne facem urari frumoase, ca putem sa trecem peste distante, ca suntem oameni pana la urma.

Carcotasii, cei pentru care romanii nu pot fi o comunitate, cei care se intrebau daca vor veni romani la eveniment, au cam tacut zilele acestea. Padure fara uscaturi, nu exista; suntem si cu bune si cu rele. Mie imi pare bine, ca am vazut inca o data padurea. Avem romani frumosi in Emirate, trebuie doar sa-i cunoasteti.

 

P.S.: Fotografiile sunt curtoazia celor care au participat la evenimentele in cinstea zilei de 1 Decembrie.

pic1

pic2.1

pic3

pic4

pic5

pic6

pic7

Romanii prin ochii unui roman- sau despre cum se poarta ignoranta

Inevitabil, oriunde am fi in lume interactionam unii cu ceilalti; adica noi romanii intre noi si inevitabil ajungem la contradictii, diferente de opinie, etc. Dar macar incercam sa pastram o limita a bunului simt, sau cel putin incercam pana in momentul in care apare cocalarul moralizator, cel care a absolvit scoala vietii, cel care “ne cunoaste”, cel care “stie cu ce te ocupi” mai ales daca esti femeie in Emirate. Mi s-a intamplat, nu de putine ori, sa fiu apostrofata ca nu sunt indeajuns de romanca pt ca traiesc in Emirate, vezi Doamne printre “necredinciosi”, “nespalati” si “teroristi” printre indieni, arabi si negri. Am indraznit sa parasesc “patria muma” si sa—i las in urma pe Gigei si pe Miticii de bani gata, romanii “neaosi si adevarati”, ortodocsii care merg la biserica (din an in pasti”), specimenele “curate” care stiu sa toarne un litru de parfum pe ei ca lumea sa nu simta ignoranta. Poate parea un post agresiv si fara noima, dar pur si simplu am obosit de ignoranta adusa la pachet din “eterna si fascinanta Romanie”, ridicata la gradul de morala in mediul virtual si scuipata in fata noastra, a celor care din bun simt si respect unii fata de altii inghitim, refuzam sa comentam si la urma nu ne mai implicam….Traim printre 192 de nationalitati, daca unii nu ati inteles ce inseamna si ce implica asta, probabil ca locul vostru nu e aici ci pe maidan la “spart seminte” si turat motoare.

Shishbarak- cealalta fata a papricasului

E ciudat cum uneori atat de departe de Romania, unele feluri de mancare sunt atat de similare. Probabil ca undeva, atunci cand drumurile s-au intersectat am preluat unii de la ceilalti cate una alta….E frumos atunci cand parca “de nicaieri” descoperi gusturi oarecum similare, gusturi pe care le asociezi cu anumite momente din viata sau cu anumite persoane. Cam asa mi s-a intamplat mie cand am gustat prima data Shishbarak- mi s-a parut ca seamana putin cu papricasul pe care il pregatea bunica mea cu mamaliguta….papricasul de pui pe care de multe ori il mancam dimineata mai ales in zilele de vacanta cand plecam la tara…Deosebirea dintre cele doua este ca Shishbarak se prepara cu iaurt in timp ce papricasul se face cu smantana sau lapte dulce. Am incercat si din aceasta reteta mai multe feluri dar eu personal am ramas cu urmatoarea:

Shishbarak

– carne tocata

-iaurt- in functie de cantitatea care se gateste

– o ceapa medie

– putin usturoi

– faina

-ulei de masline

– coriandru verde

– putin amidon

-unt

– sare si piper

Carnea tocata se caleste putin cu ceapa taiata marunt, sare si piper. Se prepara un aluat intocmai ca cel pentru paste (seamana cu tortellini) din faina, ulei de masline, putina sare si apa. Se intinde o patura subtire peste care se pune din loc in loc din amestecul de carne tocata si ceapa. Se intinde o alta patura, subtire, care se pune pe deasupra si se formeaza mici pachetele cu carne tocata. Se lipesc bine si se taie (eu am folosit o forma pentru prajiturele), dupa care se pun pe o farfurie si se stropesc cu putina faina ca sa nu se lipeasca. Iaurtul se ameseca bine cu amidon (eu am folosit 7 iaurturi de aprox.200gr si 2 linguri de amidon- amidonul se pune pentru ca iaurtul sa nu se separe) si se pune la fiert la foc foarte mic, amestecandu-se bine din cand in cand. Separat, se pune intr-o tigaie unt si usturoi si se lasa la calit foarte putin- doar pana cand se simte miros de usturoi- dupa care se adauga coriandrul verde taiat marunt. Pachetele cu carne se pun la fiert in apa cu sare- se pun cand apa fierbe tare iar cand se ridica deasupra se scot si se lasa sa se scurga de apa.

Odata ce iaurtul incepe sa fiarba se adauga pachetelele cu carne si se lasa vreo 15 minute la fiert. Cand sunt gata se adauga usturoiul calit in unt impreuna cu coriandrul verde, sare si piper daca mai este nevoie.

Nu este tocmai o reteta pentru cei care sunt la dieta, este o reteta care necesita timp, dar este delicios. Sosul facut din iaurt poate parea acru, dar daca se adauga smantana se shimba putin 🙂

Shishbarak

shish5

Reintoarcerea la desert

Cineva spunea candva ca “poti sa-i scoti pe arabi din desert, dar nu poti scoate desertul din ei” si parca oricate “stele” ar avea Emiratele, oricat de stralucitoare ar fi masinile lor, oricate Blackberry sau IPhone ar avea, tot se intorc la desert; de acolo au pornit si cred ca inca se mai definesc prin acesta. Pentru un ochi neinitiat, obisnuit numai cu verdele crud de acasa poate parea fad, neprimitor, arid si gol. Si totusi ei inca se mai bucura de un ceai sau o cafea facute pe carbuni in desert, de intrecerile cu soimi, de vremea care odata cu venirea “iernii” 😉 le permite sa stea mai mult pe-afara. Ce mi s-a parut frumos intr-un fel anume e modul in care de fiecare data cand au ocazia aduc desertul langa ei, corturile, ceaiul, cafeaua si camilele. Femei trecute de mult de prima tinerete, poate chiar si de a doua, inca mai confectioneaza traditionalele burqa emirateze, brodeaza rochii colorate iar cele mai tinere aplica henna. Camilele, si ele imopotonate, asteapta linistite in nisipul moale pe urmatorul curios pe care il vor plimba, cafeaua fierbe in ibricurile ce aduc aminte de cele “1001 de nopti”.

Ai spune ca peisajul acesta desertic nu poate adaposti nimic care sa-ti incante privirea, si totusi e atat de multa culoare. In rochiile femeilor si podoabele lor, in pernele care impodobesc si “mobileaza” corturile, in zorzoanele cu care sunt impodobite camilele…

Si nici macar nu trebuie sa mergi in desert ca sa-i descoperi pentru ca ei au adus desertul in oras. Langa Festival City se afla Bedouin Lifestyle Camp cu ocazia Dubai Shopping Festival…

1

2

3

45

6

7

9

10

11

 

Post Navigation