Viata din Emirate

Cum este viata in Emirate, ce lucruri noi am descoperit aici, care sunt diferentele intre un trai si altul, intre mentalitati, obiceiuri si traditii.

Archive for the tag “Emiratele Arabe Unite”

45 de ani de desert

45 de ani, atat i-au fost necesari unei natiuni sa construiasca cele mai inalte cladiri din lume, cele mai mari si aglomerate aeroporturi din lume, cele mai, cele mai si cele mai.. . Povestea a inceput odata cu anuntul britanicilor din 1968 de a se retrage din zona Golfului Persic 3 ani mai tarziu. Planul initial a fost acela de a se forma un singur stat format din Bahrein, Qatar si Statele Armistitiului insa interesele de natura diferita au facut ca acest plan sa fie fara succes. Negocierile care au continuat au condus la independenta Bahreinului , Qatarului si aparitia unui nou stat.

In iulie 1971, 6 din cele 7 State ale Armistitiului ( Abu Dhabi, Dubai, Sharjah, Umm al-Qawain, Ajman si Fujairah) au format Emiratele Arabe Unite, stat ce a devenit independent la 2 Decembrie 1971. In anul urmator li s-a alaturat Ras al Khaimah iar Seicul Zayed (guvernatorul Abu Dhabi-ului) a devenit primul presedinte al noului stat.

Ceea ce mie personal mi se pare fantastic este modul in care ei au reusit sa transforme niste teritorii pustii, dominate doar de pescuit, culegerea perlelor si palmieri  intr-un spatiu in care 192 de nationalitati reusesc sa existe impreuna. E fantastic sa poti intr-un timp relativ scurt sa faci trecerea de la case acoperite cu crengi de palmieri la hoteluri de 7 stele si sa aduci iarna in desert.

Noua romanilor ne-au trebuit 68 de ani sa scapam de comunism si 51 de ani sa scapam de Ceausescu. Ei au construit primul aeroport in Dubai in 1960 cu o singura pista, lunga de 1.8 km facuta din nisip tasat. Azi, 56 de ani mai tarziu, aeroportul din Dubai are o capacitate de 90 de milioane de pasageri si 7700 de zboruri saptamanale. Henri Coanda a fost construit tot pe atunci…

Este absolut fantastic ca in 6 ani sa construiesti cea mai inalta cladire din lume, pista de schi la 50 de grade iar in 2 ani sa faci un canal lung de 3 km care sa uneasca o laguna cu Golful Persic in timp ce trece printr-un parc si pe sub o autostrada.

Nu pot decat sa admir ravna cu care Emiratele vor sa fie „cele mai cele”…

Cu ocazia zilei de 2 Decembrie uram Emiratelor „La Multi Ani”!

P.S Pozele postate mai jos nu imi apartin. Sursa acestora se afla pe poze.

old-dubai-creek-1951

part-033sheikh-zayed

dubai3

Dubai-ul si globul de cristal

Concediu. Din 365 de zile pe an doar vreo 14 (ori pt fericiti 21) conteaza cu adevarat. Adica cele in care nu trebuie sa te trezesti dis de dimineata, nu trebuie sa transpiri si sa-ti mananci nervii in trafic si cel mai important- n-ai de mers la munca. Nu tu email la care e de raspuns imediat, fara telefoane dupa orele de program (ok, mai sunt unii care nu stiu sau se fac ca au uitat ca esti in concediu), fara sedinte lungi si plictisitoare.

Vara, un anotimp atat de frumos pe care multi il asteapta cu nerabdare- sa mearga la mare, la soare- este un adevarat exod pt cei care traiesc in Emirate. Toata lumea incearca sa plece catre meleaguri mai verzi si mai racoroase pt ca la 50 de grade celsius soarele chiar nu iarta.

Si rasuflam usurati de indata ce am aterizat pe alte tinuturi cu o clima mai primitoare. Ne „spalam” ochii cu verdele proaspat, ne refacem plinul cu oxigenul respirabil din aer, ne bucuram de apa rece (ca in Dubai avem doar calda si fierbinte) de la dus si postam poze cu ploaia si baltocile de peste tot pentru ca dupa ani si ani petrecuti in desert ploaia a ajuns sa ne bucure precum jucariile pe cei mici.

Si ce frumos e sa te trezesti dimineata cu fereastra deschisa fara grija ca vei gasi intregul desert in camera….apoi incet, incet te tarasti in bucatarie sa faci cafeaua dar nu mai ai lapte…nu-i bai, ca suni la magazinul de jos si iti aduc imediat o sticla ori un carton de lapte, right? Nu prea cred..nu-i bai, putina miscare nu strica, e chiar recomandata.

Apoi urmeaza vizitele- pe la parinti, rude, prieteni, cunostinte..drumuri, drumuri- lungi si multe. Te opresti la benzinarie ca sa faci plinul si o data ajuns acolo astepti in masina…mda, rezervorul ala nu se va umplea singur asa ca mai bine te dai jos si purcezi la actiune. Asta se intampla cam la prima excursie cu masina, mai tarziu iti revine memoria si stii care-i mersul lucrurilor.

Citisem acu ceva vreme un articol al unei tanti tare suparata pe diaspora..pe romanii care se intorc in tara si se duc la supermarket ca niste” ne-educati” si isi insira ostentativ toate cumparaturile pe banda casei de marcat. A uitat de cei pe care i-a ” lovit” amnezia si asteapta sa le fie puse in pungi cumparaturille de catre casier. Va dati seama cata lipsa de „educatie”? Glumesc…dupa ani buni petrecuti aici si cumparaturi peste cumparaturi la capatul carora cineva iti impacheteaza produsele, ba chiar se si ofera sa-ti impinga caruciorul la masina, se mai intampla sa ai si lapsus-uri din astea. Macar o data 🙂

Deobicei cei care traiesc in Dubai se plang mai intotdeauna de trafic: de soferi care conduc ca nebunii, de aia care apasa frana de parca joaca bambilici, de camioanele care-s prea multe, de semafoarele care nu-s toate sincronizate si dupa ce treci de unul, urmatorul e imediat rosu (asta ar fi explicatia conform careia fiecare accelereaza in momentul in care culoarea semaforului se schimba in galben)… Ei, sa vedeti cum e de condus in alte locuri in care vieza maxima e 70 km/h ori sa vedeti cum e de condus in locuri unde camioanele au dreptul sa fie pe orice banda a autostrazii si nu au o limita de viteza diferita de masinile mici. Acolo sa vedeti trafic nasol…

Fie ca ne place sau nu Dubai-ul (sau Emiratele) au lumea lor aparte. Dupa ce traiesti aici cativa ani ai impresia ca traiesti intr-un glob de cristal.  Preiei unele obiceiuri care altora li se vor parea deplasate dar care aici sunt perfect la locul lor.  Ne-am obisnuit sa ne lasam geanta si telefonul in masina, sunam la ora 12 noaptea jos la magazin pt o doza de pepsi, ori la farmacie sa ne aduca o cutie de paracetamol (da, pana si farmaciile livreaza) si  zgribulim la 20 de grade celsius (cu plus, ca asa e iarna in Emirate).

 

Orice padure are uscaturile ei, dar si cand uscaturile iti strica padurea…

De ceva vreme datorita unui acord semnat intre UE si Emiratele Arabe, cetatenii romani care doresc sa viziteze Emiratele nu mai au nevoie de vize. Perfect, nu? Dubai-ul nu mai pare atat de neatins pentru cetateanul de rand, bilete ieftine de avion se gasesc, adica cum, numai Ponta si Dragusanu sa se lafaie la soare ori prin Cavalli?

Si cei mai fericiti au fost romanii de aici. Familiile îi pot vizita mult mai usor, isi pot petrece scurte vacante cu prietenii din tara, cu alte cuvinte in sfarsit suntem si noi pe aceeasi treapta cu englezii, francezii, nemtii, etc…DAAAR…daca pot sa vina familiile, prietenii, etc atat de usor inseamna ca la fel pot veni si uscaturile din tara. Smecherii, “baietii destepti”, milogii si mitocanii…

Si multi dintre romanii de aici (printre care si eu) nu s-au mai bucurat atat de mult ca s-au scos vizele. De ce? Pentru ca aici romanii sunt vazuti altfel. Aici nu suntem cunoscuti (cel putin nu inca) datorita furturilor, gainariilor si altor ocupatii de gen. Aici suntem respectati. Suntem cotati mai bine decat multe alte nationalitati (totusi nu atat de bine precum englezii, francezii, nemtii, americanii, etc), dar totusi avem o reputatie bunicica. Romanii isi vad de treaba lor, lucreaza, sunt oameni respectosi cu pozitii bune.

Dar bineinteles ca uscaturile nu au intarziat sa apara. De la “napastuiti ai sortii” cu imprumuturi la banca “facute din greseala” si ramasi fara servici din cauza “ghinionului”, “saraci” care au ajuns sa doarma pe bancile din parc ori la politie, ajutati de oameni cu inima mare, carora le-au intors dosul si s-au facut nevazuti, pana la “profesionisti” ai meseriei de “a-ti insusi ce nu-i al tau”.

Dar “Big Brother” nu doarme. Aici, in Emirate, vegheaza si nu se joaca de-a justitia. Si nici nu sta la targuiala in cazul in care vreunul din cei “gazduiti” in “hotelurile” sale intunecoase va vrea sa scrie o carte. Îi salta rapid si le da ceea ce merita. Probabil ca asta e singura noastra alinare. Nu ne dorim sub nici o forma sa avem aceeasi eticheta precum romanii din Europa de Vest.

Aveti mai jos cateva exemple:

http://m.thenational.ae/uae/courts/romanian-women-only-smoked-drugs-outside-uae-court-hears

http://m.thenational.ae/uae/courts/men-arrested-for-dh12-million-dubai-jewellery-theft

http://filipinotimes.ae/news/2015/01/15/affair-adds-to-trouble-for-women-prisoners-in-dubai/

http://www.romania-insider.com/fugitive-romanian-businessman-wanted-for-tax-evasion-held-in-the-united-arab-emirates/152904/

In imagini

De multe ori sunt intrebata si vad ca multa lume este curioasa sa stie cum este viata in Dubai sau in Emirate…nu stiu in ce masura ar putea da cineva un raspuns cat mai aproape de realitate, cat mai corect sau cat mai clar avand in vedere ca experienta de viata aici a fiecaruia este atat de diferita. Fiecare is are povestea si sfaturile proprii, experientele personale, fiecare vede viata aici dintr-un alt unghi. Am ales pentru aceasta postare un colaj de fotografii care prezinta viata aici asa cum o vad eu. Din nou, o experienta personala…cu siguranta unii vad Emiratele in cu totul alt fel…

col1col2col3col4col5col6natura&praf

sosele

Roman intr-o tara islamica

Islamul, religia de stat a Emiratelor Arabe, nu reprezinta doar un set de norme (sau ghid) pentru asumarea responsabilitatiolr religioase ci si un mod de viata. De la chemarea la rugaciune (5 ori pe zi) pana la interzicerea consumului de mancare in locuri publice in timpul Ramadanului, Islamul este prezent in viata oricarui rezident al Emiratelor fie ca este adept al acestei religii sau nu.

De multe ori povestile si reportajele din media ne distorsioneaza perceptia anumitor lucruri sau intamplari. La fel se intampla si in cazul Islamului. Nu de putine ori mi s-a intamplat sa fiu intrebata de cunoscuti cum m-am acomodat in Emirate, daca port „haina aia neagra”  🙂   , daca sunt biserici, daca merg la biserica, daca pot sa ma imbrac cum vreau eu, daca pot sa ies afara singura, daca pot sa merg unde vreau eu, etc…

Desi Emiratele (Dubai in special) sunt mai liberale in ceea ce priveste portul fiecarui individ, practicarea religiei proprii (da, sunt biserici in Dubai, chiar si ortodoxe, exista chiar si un templu hindus), Islamul ramane litera de lege. Personal, eu nu m-am simtit niciodata discriminata pe baza faptului ca nu as apartine acestei religii, dimpotriva, exista chiar unele avantaje (programul de lucru redus in timpul Ramadan-ului, ghiseele „ladies only”, salile de asteptare „ladies only”).

Deci, pe scurt chiar daca traiesc aici nu trebuie sa port „haina aia neagra”, pot sa merg unde vreau eu (ba chiar pot sa si conduc… 🙂  ), pot sa merg unde vreau eu (fara insotitor), aaa…..si pot si sa lucrez.

Islamul este un mod de viata, o religie, dar nu se compara cu ceea ce este prezentat de multe ori in media din vest.

 

Printre munti si printre vai

Orice escapada din traficul si aglomeratia cotidiana e oricand mai mult decat binevenita. Pare o gura de aer proaspat intr-un loc in care aerul proaspat si inviorator este o prezenta mai mult decat rara. Ceea ce nu a incetat niciodata sa ma impresioneze in aceste locuri sunt muntii…asa mai micuti si mai golasi ma impresioneaza de fiecare data cand ii vad. Si de fiecare data ii privesc in speranta ca poate poate va aparea un petec de verde care sa imi limpezeasca si sa imi reimprospateze privirea. Si de fiecare data petecul de verde se lasa asteptat.

Muntii sunt doar ei, golasi, cu cate un tufis saracacios, prafuit si ca vai de el. Au parca un iz industrial, parca se afla acolo doar sa fie exploatati pentru piatra si nimic mai mult. In unele locuri piatra se duce catre te miri ce alte constructii, in alte locuri desertul acopera incet, dar sigur portiuni din crestele uscate si arse de soarele neiertator.

Locul in care asemenea peisaje sunt la tot pasul este Fujairah. Singurul emirat situat pe coasta care se invecineaza cu Golful Oman, Fujairah este locul in care muntele se intalneste cu apele golfului.

Apusuri in Emirate

Venind dintr-o parte a lumii in care soarele nu este o “prezenta atat de arzatoare” trebuie sa recunosc ca primul lucru care imi lipseste din aceasta privinta este ploaia; ploaia adevarata, cu stropi mari, care te invita sa deschizi fereastra dupa ce a trecut ca sa respiri aerul inca umed dar totusi proaspat. Aici ploaia isi face simtita prezenta destul de rar, chiar foarte rar si atunci cand se intampla sa ploua multi isi spun un “Doamne ajuta” pentru ca aici ploaia nu aduce nimic altceva decat strazi blocate, inundate, trafic mai groaznic decat de obicei si bineinteles nelipsitele accidente (dar si nelipsitii soferi care nu au altceva mai bun de facut decat sa se holbeze la accidente).

In asteptarea ploii (parca ar prinde bine o schimbare in aer) nu imi ramane altceva de facut decat sa ma bucur de apusurile de soare de aici in speranta ca poate, poate, maine vor cadea cativa stropi.

O plimbare prin “Satul Global”

Situat pe Emirates Road in directia catre Abu Dhabi, Global Village incearca sa ofere cate putin din cateva colturi de lume. Aici sunt standuri care reprezinta tari precum Afghanistan, Arabia Saudita, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Filipine, India, Liban, Palestina ,Pakistan, Siria, Spania,Tunisia,  Yemen, etc. cu specificul lor. Fie ca sunteti in cautarea unor condimente mai deosebite, oud, curmale, sau a preparatelor traditionale, Global Village este destinatia in care le puteti gasi pe toate in acelasi loc.

Timpul frumos este un motiv in plus pentru a renunta la rutina de plimbari prin mall-uri la sfarsitul saptamanii.

Post Navigation