Viata din Emirate

Cum este viata in Emirate, ce lucruri noi am descoperit aici, care sunt diferentele intre un trai si altul, intre mentalitati, obiceiuri si traditii.

Archive for the tag “emirate”

Cele 50 de grade ale desertului vs Perspectiva romaneasca

Inevitabil ne intoarcem de multe ori de acolo de unde am pornit. Desi postarea ar trebui sa fie legata mai mult de Emirate, asa cum le vad, de aceasta data postarea aceasta se vrea a fi o intrebare. Care este alternativa dupa ce ai trait ani buni in Emirate? La ce ne intoarcem daca singura alegere este perspectiva romaneasca?

Intotdeauna mi s-a parut ca Romania este o tara frumoasa. Cu niste peisaje de vis, cu oameni primitori, cu atatea posibilitati…insa toate acestea mi se par acum doar niste fatade de care ne agatam ca sa nu ne vedem propria mizerie, balacareala in care romanii aleg sa traiasca. Am vazut o Romanie manata de dezinteres, cu oameni plictisiti care aproape ca nu-si ridica ochii din-pamant aproape deloc, cu fineturi pe care nu le inteleg si nici nu le mai practica. O Romanie in care a scuipa seminte cand astepti la semafor e la ordinea zilei, o Romanie in care babuinul opreste masina pe trecerea de pietoni ca asa i s-a nazarit lui sa se inghesuie in intersectie la culoarea verde ca poate, poate…o Romanie in care in mod constant ti se aduce aminte “sa lasi ceva si pt personal” cu toate ca acel “personal” face o munca de rahat efectiv, dar tot le lasi pt ca ti-e frica ca altfel nu-si vor face treaba deloc ori iti vor scuipa in mancarea comandata….o Romanie in care femeile se plimba cu un ochi vanat, mandre ca sunt la bratul unui “el” posesor de ochi pufosi si fata umflata de prea multa “Cola”… o Romanie in care ne spalam mainile murdare dupa ploaie, in balta care s-a format in strada…o Romanie in care totul se misca incet, foarte incet, o Romanie in care angajatului de la librarie trebuie sa-i spui pe litere numele unui autor roman ca sa verifice daca au sau nu cartea lui in stoc, o Romanie in care nimic nu se intampla asa si cand ar trebui sa se intample. O Romanie care pare a se indrepta spre o mojicie acuta. Si nu observi aceste lucruri decat atunci cand apar probleme si trebuie sa le rezolvi. Abia atunci vezi fața adevarata a Romaniei….

Si daca nu v-am facut inca sa strambati din nas, va mai povestesc un episod: am trimis mamei super mega fabuloasa de 200 de euro. Da? 200!!!! Si mai nou se cere adeverinta de venit, dovada provenientei banilor si motivul pt care sunt trimisi. Si nu i se dau imediat. Trebuie asteptat 3 zile pana se fac verificari din motive de securitate…Acesta a fost unul din raspunsurile primite. Apoi a fost intrebata de ce i se trimit bani (pentru ca in Republica Fantastica Romania a trimite bani parintilor este suspect, dar nici o problema in a transfera fonduri in Brazilia…), dupa aceea i s-a spus ca undeva este o greseala si ca trebuie corectata greseala (da, probabil nu ne-am nascut in tara care trebuie, dar ce sa facem, greseala asta nu se mai poate corecta….), dupa care au revenit la ”motivele de securitate”…va dati seama ce a tremurat intregul sistem de securitate cand a vazut fabuloasa suma…200 de euro…doua saptamani mai tarziu inca nu am aflat adevaratul motiv pentru care nu poate retrage banii, dar multumim Serviciului Clienti al Western Union ca au informat-o ca mai dureaza vreo 20 de zile…Am vorbit intre timp cu Serviciul Clienti al WS din Emirate si mi s-a explicat ca trimitandu-i in mod repetat numele ei este blocat in sistem pana se fac nu stiu ce verificari…macar ne-am lamurit oarecum…sa nu-l mai folosesc.

Si parca cele 50 de grade ale desertului nu mi se mai par atat de nesuportat, albul bej al nisipului parca nu mai este atat de searbad iar fanii uleiului de par Amla imi par chiar simpatici.

Mare diferenta intre aceasta perspectiva si cea care te asteapta cu borcane pline cu urina in baia spitalului judetean (da, am vazut si din astea) sau cea in care primesti amenintari fizice daca intrebi angajati ai serviciilor publice de ce nu isi fac treaba.

Advertisements

45 de ani de desert

45 de ani, atat i-au fost necesari unei natiuni sa construiasca cele mai inalte cladiri din lume, cele mai mari si aglomerate aeroporturi din lume, cele mai, cele mai si cele mai.. . Povestea a inceput odata cu anuntul britanicilor din 1968 de a se retrage din zona Golfului Persic 3 ani mai tarziu. Planul initial a fost acela de a se forma un singur stat format din Bahrein, Qatar si Statele Armistitiului insa interesele de natura diferita au facut ca acest plan sa fie fara succes. Negocierile care au continuat au condus la independenta Bahreinului , Qatarului si aparitia unui nou stat.

In iulie 1971, 6 din cele 7 State ale Armistitiului ( Abu Dhabi, Dubai, Sharjah, Umm al-Qawain, Ajman si Fujairah) au format Emiratele Arabe Unite, stat ce a devenit independent la 2 Decembrie 1971. In anul urmator li s-a alaturat Ras al Khaimah iar Seicul Zayed (guvernatorul Abu Dhabi-ului) a devenit primul presedinte al noului stat.

Ceea ce mie personal mi se pare fantastic este modul in care ei au reusit sa transforme niste teritorii pustii, dominate doar de pescuit, culegerea perlelor si palmieri  intr-un spatiu in care 192 de nationalitati reusesc sa existe impreuna. E fantastic sa poti intr-un timp relativ scurt sa faci trecerea de la case acoperite cu crengi de palmieri la hoteluri de 7 stele si sa aduci iarna in desert.

Noua romanilor ne-au trebuit 68 de ani sa scapam de comunism si 51 de ani sa scapam de Ceausescu. Ei au construit primul aeroport in Dubai in 1960 cu o singura pista, lunga de 1.8 km facuta din nisip tasat. Azi, 56 de ani mai tarziu, aeroportul din Dubai are o capacitate de 90 de milioane de pasageri si 7700 de zboruri saptamanale. Henri Coanda a fost construit tot pe atunci…

Este absolut fantastic ca in 6 ani sa construiesti cea mai inalta cladire din lume, pista de schi la 50 de grade iar in 2 ani sa faci un canal lung de 3 km care sa uneasca o laguna cu Golful Persic in timp ce trece printr-un parc si pe sub o autostrada.

Nu pot decat sa admir ravna cu care Emiratele vor sa fie „cele mai cele”…

Cu ocazia zilei de 2 Decembrie uram Emiratelor „La Multi Ani”!

P.S Pozele postate mai jos nu imi apartin. Sursa acestora se afla pe poze.

old-dubai-creek-1951

part-033sheikh-zayed

dubai3

Orice padure are uscaturile ei, dar si cand uscaturile iti strica padurea…

De ceva vreme datorita unui acord semnat intre UE si Emiratele Arabe, cetatenii romani care doresc sa viziteze Emiratele nu mai au nevoie de vize. Perfect, nu? Dubai-ul nu mai pare atat de neatins pentru cetateanul de rand, bilete ieftine de avion se gasesc, adica cum, numai Ponta si Dragusanu sa se lafaie la soare ori prin Cavalli?

Si cei mai fericiti au fost romanii de aici. Familiile îi pot vizita mult mai usor, isi pot petrece scurte vacante cu prietenii din tara, cu alte cuvinte in sfarsit suntem si noi pe aceeasi treapta cu englezii, francezii, nemtii, etc…DAAAR…daca pot sa vina familiile, prietenii, etc atat de usor inseamna ca la fel pot veni si uscaturile din tara. Smecherii, “baietii destepti”, milogii si mitocanii…

Si multi dintre romanii de aici (printre care si eu) nu s-au mai bucurat atat de mult ca s-au scos vizele. De ce? Pentru ca aici romanii sunt vazuti altfel. Aici nu suntem cunoscuti (cel putin nu inca) datorita furturilor, gainariilor si altor ocupatii de gen. Aici suntem respectati. Suntem cotati mai bine decat multe alte nationalitati (totusi nu atat de bine precum englezii, francezii, nemtii, americanii, etc), dar totusi avem o reputatie bunicica. Romanii isi vad de treaba lor, lucreaza, sunt oameni respectosi cu pozitii bune.

Dar bineinteles ca uscaturile nu au intarziat sa apara. De la “napastuiti ai sortii” cu imprumuturi la banca “facute din greseala” si ramasi fara servici din cauza “ghinionului”, “saraci” care au ajuns sa doarma pe bancile din parc ori la politie, ajutati de oameni cu inima mare, carora le-au intors dosul si s-au facut nevazuti, pana la “profesionisti” ai meseriei de “a-ti insusi ce nu-i al tau”.

Dar “Big Brother” nu doarme. Aici, in Emirate, vegheaza si nu se joaca de-a justitia. Si nici nu sta la targuiala in cazul in care vreunul din cei “gazduiti” in “hotelurile” sale intunecoase va vrea sa scrie o carte. Îi salta rapid si le da ceea ce merita. Probabil ca asta e singura noastra alinare. Nu ne dorim sub nici o forma sa avem aceeasi eticheta precum romanii din Europa de Vest.

Aveti mai jos cateva exemple:

http://m.thenational.ae/uae/courts/romanian-women-only-smoked-drugs-outside-uae-court-hears

http://m.thenational.ae/uae/courts/men-arrested-for-dh12-million-dubai-jewellery-theft

http://filipinotimes.ae/news/2015/01/15/affair-adds-to-trouble-for-women-prisoners-in-dubai/

http://www.romania-insider.com/fugitive-romanian-businessman-wanted-for-tax-evasion-held-in-the-united-arab-emirates/152904/

Biladi, Biladi- cu pasaport de Romania

Zilele trecute s-a intamplat sa fiu la ora 8 inca in scoala la care invata fiica mea. Nimic deosebit, doar ca exact la ora 8 se intoneaza imnul Emiratelor.  Stiam ca acesta se intoneaza zilnic la ora respectiva, dar niciodata nu s-a intamplat sa ma aflu in scoala sa vad reactia celor de-acolo. Aflandu-ma la casierie asteptam sa primesc o chitanta. Brusc incepe intonarea imnului, moment in care casierul lasa totul la o parte, se ridica in picioare luand pozitia de drepti…mi s-a parut putin ciudat…apoi uitandu-ma in jur am vazut ca receptionerele, fetele de la cafeneaua scolii si altii care se aflau in acea zona au lasat totul balta si s-au ridicat in picioare pana cand s-a intonat imnul. Apoi fiecare si-a vazut de treaba lui.

Si totusi…de cateva ori mi s-a intamplat sa o aud pe pitica mea fredonand in casa „Biladi, biladi….” (Tara mea/Patria mea- „Ishy Biladi”- este de fapt titlul acestuia si se traduce prin „Multi ani traiasca patria mea”). Si ma gandeam ca o noua generatie de copii romani creste “asimiland” un simbol important care pana la urma nu le apartine.

Imnul face parte din identitatea nationala a fiecaruia. E ceea ce ne face diferiti, ne scoate in evidenta, este un element prin care ne identificam prin care apartinem unui loc anume in lumea asta.

Experienta culturala este fenomenala pana la urma dar intrebarea care se pune este : ce facem noi pentru copiii nostri din punctul de vedere al identitatii culturale, al apartenentei la un grup anume?

De curiozitate, imnul Emiratelor il puteti asculta aici: https://www.youtube.com/watch?v=aBW0LGO_pgw

Fujairah, Emiratul de dincolo de munti

Al cincilea emirat, ca marime, Fujeirah, este locul in care muntele se intalneste cu apa golfului. Drumul serpuit, printre munti traverseaza vai uscate si canioane sapate in piatra de timpul necrutator. Albul bej si finut al nisipului de langa Golful Persic ramane in urma, purtat fiind de colo colo de vantul fierbinte care se incumeta sa mai adie din cand in cand in caldura arzatoare a desertului. Dunele aurii si nemiscate ale desertului isi schimba culoarea incet, incet, pana cand imbraca straie ruginii, parca de toamna. In apropierea muntilor Hajar, cei care despart Fujeirah de restul emiratelor incearca parca sa se catere pe culmile golase, printre bolovanii razleti si peste crevasele sapate in piatra.

Drumul lasa in urma localitati razlete inconjurate de palmierii arsi de soare si parca uitate in timp. Doar antenele parabolice si stalpii operatorilor de telefonie mobila tradeaza nevoia omului de secol 21 de a razbate dincolo de crestele muntoase si de apa golfului fara a se deplasa. Nisipul ramane pierdut in urma si este inlocuit de un peisaj la fel de dezolant si trist. Culmi si vai golase, pietruite si sapate in piatra tin acum companie ochilor obisnuiti cu imaginea otelului si a sticlei inghesuite sub soarele arzator al Emiratelor.

La Wadi al Helo muntele inghite asfaltul drumul pentru cateva secunde, eliberandu-l in cealalta parte inaintand incet catre Golful Oman. In afara de cateva hoteluri si resort-uri prea multe nu sunt de vazut si de facut in Fujeirah, dar drumul pana acolo, peisajul gol, uscat si sterp merita efortul. E spectaculos sa vezi  cum stancile gri si golase inainteaza catre apa de un albastru inchis parca fugind de desertul care se apropie din urma.

O alta postare pe acelasi subiect mai gasiti si aici: https://emirateleprinochiiunuiroman.wordpress.com/?s=fujairah

fj1

 

fj3

fj4

fj5

fj6fj7

fj8

fj9

In imagini

De multe ori sunt intrebata si vad ca multa lume este curioasa sa stie cum este viata in Dubai sau in Emirate…nu stiu in ce masura ar putea da cineva un raspuns cat mai aproape de realitate, cat mai corect sau cat mai clar avand in vedere ca experienta de viata aici a fiecaruia este atat de diferita. Fiecare is are povestea si sfaturile proprii, experientele personale, fiecare vede viata aici dintr-un alt unghi. Am ales pentru aceasta postare un colaj de fotografii care prezinta viata aici asa cum o vad eu. Din nou, o experienta personala…cu siguranta unii vad Emiratele in cu totul alt fel…

col1col2col3col4col5col6natura&praf

sosele

Din Emirate, va urez La Multi Ani!!

Am scris si anul trecut, ca doar atunci cand esti plecat peste hotare, intelegi si simti semnificatia zilei de 1 Decembrie. Si anul acesta romanii din Emirate au sarbatorit 1 Decembrie impreuna. Este al doilea an in care aceasta sarbatoare ne-a adus pe majoritatea impreuna, este al doilea an in care majoritatea romanilor au ales sa fie impreuna cu alti romani.

Probabil, este singura zi din an in care noi, cei de aici, putem sa stam in vazul lumii si sa aratam ca suntem romani, ca suntem oameni calzi, ca avem sa ne spunem lucruri bune, ca putem sa ne facem urari frumoase, ca putem sa trecem peste distante, ca suntem oameni pana la urma.

Carcotasii, cei pentru care romanii nu pot fi o comunitate, cei care se intrebau daca vor veni romani la eveniment, au cam tacut zilele acestea. Padure fara uscaturi, nu exista; suntem si cu bune si cu rele. Mie imi pare bine, ca am vazut inca o data padurea. Avem romani frumosi in Emirate, trebuie doar sa-i cunoasteti.

 

P.S.: Fotografiile sunt curtoazia celor care au participat la evenimentele in cinstea zilei de 1 Decembrie.

pic1

pic2.1

pic3

pic4

pic5

pic6

pic7

Mic dejun- Arabic Style, Manakish

Cand vine vorba de masa si de mancare nimic nu este simplu in Emirate, nici macar micul dejun. Pentru cei obisnuiti cu un sandwich sau un croissant si o cafea, micul dejun in stil arabesc poate fi o adevarata provocare…la propriu. Ca fiecare masa a zilei si micul dejun poate fi foarte abundant dar si foarte variat. Puteti gasi in acelasi timp pe masa masline, humus, branza haloumi, makdous( vinete marinate si umplute cu nuci), labneh (asemanator oarecum  iaurului care poate fi de doua feluri: bulgarasi mici, dati prin menta sau ca o smantana mai groasa stropita cu ulei de masline si putina menta uscata), fasole (asemanatoare unei salate, preparata cu rosii, ceapa, patrunjel, usturoi si ulei de masline), za’atar  (un amestec de uscat de oregano, cimbru, busuioc, sumaq si seminte de susan) sau manakish ( mana’ish).

Manakish, numic de unii “pizza arabeasca” este asemanator cu placinta de pe la noi (ma refer la cea prajita, nu coapta in cuptor), doar ca manakish-ul se coace in cuptor. Poate fi umplut cu spanac, seminte de rodii si scortisoara, cu labneh si legume proaspete, carne sau branza.

Personal, cel mai mult imi place cel de la un restaurant din Jumeirah, Arz Lebanon. Daca mergeti dimineata pe la ora 9 acolo,  ve-ti gasi intotdeauna proaspat, gata scos din cuptor.

mank1

mank2

Cersetoria “window to window” sau “car to car”

Unul dintre lucrurile care imi place foarte mult in Emirate e ca oriunde ai iesi pe strada nu te agaseaza acei “nefericiti” care cu un copil agatat de gat implora mila sau un ban ca sa cumpere o paine. Si totusi….exista  perioade din an (cum ar fi in timpul Ramadan-ului) cand te miri de unde ies la iveala „saracii” si „ oropsitii” soartei care te roaga, foarte frumos (la propriu- probabil ca daca nu le dai nimic te injura si acestia in sinea lor) sa-i ajuti cu ceva.

Insa a aparut o noua „moda” a cersetoriei, un fel de a cersi mai elevat, mai inventiv, mai ascuns de ochii politiei care pedepseste cu inchisoarea aceste practici. Auzisem despre acest fel de a cersi dar mie personal nu mi s-a intamplat niciodata….asta pana ieri…

Eram undeva in zona Deira (o zona centrala, foarte circulata, cu mult trafic) pe la orele dupa-amiezii si ma pregateam sa ies dintr-o parcare cand observ in spatele meu un SUV (nu-mi aduc aminte ce tip dar avea placutele de inmatriculare din Arabia Saudita). Astept sa treaca, crezand ca este in cautarea unui loc de parcare cand soferul sa hotaraste sa parcheze in locul de langa masina mea. Lasa geamul jos si incepe sa faca semne….prima data am avut impresia ca s-a ratacit si vrea sa intrebe daca pot sa-l ajut cu indicatii…observ ca sunt si copii in masina….cu siguranta s-a pierdut, nu? (nu ca as fi de foarte mare ajutor, la capitolul explicatii  rute de acces nu stau foarte bine…). Ma intreaba daca vorbesc limba araba, si daca as putea sa-l ajut…nu, deci nu vorbesc limba araba- nu stiu cum as putea sa-l ajut…si incepe sa turuie intr-o engleza destul de corecta (ca sa vezi) o istorioara siropoasa: ca a venit din Arabia Saudita, ca a fost la Haj la Mecca (lucru total lipsit de importanta, dar nici asta nu conteaza), ca a venit in Emirate de nu stiu cata vreme si de cand a venit a fost atat de ghinionist ca a fost intr-un accident de masina si nu stiu ce ruda i-a murit (masina nu avea absolut nici o zgarietura) si are copii in masina si vor sa se intoarca acasa dar nu mai au bani nici macar de mancare pentru copii…..HA!!

Deci, ce-as putea sa-i raspund unui astfel de individ care este in stare sa minta in acest hal, de fata cu copii?? Recunosc ca mi-a trecut prin cap ca s-ar putea sa fie vreun dezechilibrat mintal, de injurat nu pot sa-l injur (desi imi venea sa-i spun verzi si uscate) ca asa ceva se pedepseste aici, apoi masina lor e muuuult mai mare decat masina mea, daca se dau jos si incep sa-mi zgarie masina, sau cine stie ce?? Da, recunosc ma uit la filme de groaza…si totusi nu se stie nicodata peste cine dai….

Asa ca am incercat sa par cat se poate de miloasa, compatimitoare, etc. si l-am rugat sa mearga neaparat la politie si sa ceara ajutor, mai ales daca a fost intr-un accident de masina….neaparat trebuie mers la politie pentru ca sigur il vor ajuta…..Sa fi vazut cat de frumos mi-a multumit si cat de repede a ridicat geamul si a plecat….

Hmmmm….cersetorie la nivel inalt…”car to car” sau” window to window”…

Roman intr-o tara islamica

Islamul, religia de stat a Emiratelor Arabe, nu reprezinta doar un set de norme (sau ghid) pentru asumarea responsabilitatiolr religioase ci si un mod de viata. De la chemarea la rugaciune (5 ori pe zi) pana la interzicerea consumului de mancare in locuri publice in timpul Ramadanului, Islamul este prezent in viata oricarui rezident al Emiratelor fie ca este adept al acestei religii sau nu.

De multe ori povestile si reportajele din media ne distorsioneaza perceptia anumitor lucruri sau intamplari. La fel se intampla si in cazul Islamului. Nu de putine ori mi s-a intamplat sa fiu intrebata de cunoscuti cum m-am acomodat in Emirate, daca port „haina aia neagra”  🙂   , daca sunt biserici, daca merg la biserica, daca pot sa ma imbrac cum vreau eu, daca pot sa ies afara singura, daca pot sa merg unde vreau eu, etc…

Desi Emiratele (Dubai in special) sunt mai liberale in ceea ce priveste portul fiecarui individ, practicarea religiei proprii (da, sunt biserici in Dubai, chiar si ortodoxe, exista chiar si un templu hindus), Islamul ramane litera de lege. Personal, eu nu m-am simtit niciodata discriminata pe baza faptului ca nu as apartine acestei religii, dimpotriva, exista chiar unele avantaje (programul de lucru redus in timpul Ramadan-ului, ghiseele „ladies only”, salile de asteptare „ladies only”).

Deci, pe scurt chiar daca traiesc aici nu trebuie sa port „haina aia neagra”, pot sa merg unde vreau eu (ba chiar pot sa si conduc… 🙂  ), pot sa merg unde vreau eu (fara insotitor), aaa…..si pot si sa lucrez.

Islamul este un mod de viata, o religie, dar nu se compara cu ceea ce este prezentat de multe ori in media din vest.

 

Post Navigation