Viata din Emirate

Cum este viata in Emirate, ce lucruri noi am descoperit aici, care sunt diferentele intre un trai si altul, intre mentalitati, obiceiuri si traditii.

Archive for the tag “dubai”

Cele 50 de grade ale desertului vs Perspectiva romaneasca

Inevitabil ne intoarcem de multe ori de acolo de unde am pornit. Desi postarea ar trebui sa fie legata mai mult de Emirate, asa cum le vad, de aceasta data postarea aceasta se vrea a fi o intrebare. Care este alternativa dupa ce ai trait ani buni in Emirate? La ce ne intoarcem daca singura alegere este perspectiva romaneasca?

Intotdeauna mi s-a parut ca Romania este o tara frumoasa. Cu niste peisaje de vis, cu oameni primitori, cu atatea posibilitati…insa toate acestea mi se par acum doar niste fatade de care ne agatam ca sa nu ne vedem propria mizerie, balacareala in care romanii aleg sa traiasca. Am vazut o Romanie manata de dezinteres, cu oameni plictisiti care aproape ca nu-si ridica ochii din-pamant aproape deloc, cu fineturi pe care nu le inteleg si nici nu le mai practica. O Romanie in care a scuipa seminte cand astepti la semafor e la ordinea zilei, o Romanie in care babuinul opreste masina pe trecerea de pietoni ca asa i s-a nazarit lui sa se inghesuie in intersectie la culoarea verde ca poate, poate…o Romanie in care in mod constant ti se aduce aminte “sa lasi ceva si pt personal” cu toate ca acel “personal” face o munca de rahat efectiv, dar tot le lasi pt ca ti-e frica ca altfel nu-si vor face treaba deloc ori iti vor scuipa in mancarea comandata….o Romanie in care femeile se plimba cu un ochi vanat, mandre ca sunt la bratul unui “el” posesor de ochi pufosi si fata umflata de prea multa “Cola”… o Romanie in care ne spalam mainile murdare dupa ploaie, in balta care s-a format in strada…o Romanie in care totul se misca incet, foarte incet, o Romanie in care angajatului de la librarie trebuie sa-i spui pe litere numele unui autor roman ca sa verifice daca au sau nu cartea lui in stoc, o Romanie in care nimic nu se intampla asa si cand ar trebui sa se intample. O Romanie care pare a se indrepta spre o mojicie acuta. Si nu observi aceste lucruri decat atunci cand apar probleme si trebuie sa le rezolvi. Abia atunci vezi fața adevarata a Romaniei….

Si daca nu v-am facut inca sa strambati din nas, va mai povestesc un episod: am trimis mamei super mega fabuloasa de 200 de euro. Da? 200!!!! Si mai nou se cere adeverinta de venit, dovada provenientei banilor si motivul pt care sunt trimisi. Si nu i se dau imediat. Trebuie asteptat 3 zile pana se fac verificari din motive de securitate…Acesta a fost unul din raspunsurile primite. Apoi a fost intrebata de ce i se trimit bani (pentru ca in Republica Fantastica Romania a trimite bani parintilor este suspect, dar nici o problema in a transfera fonduri in Brazilia…), dupa aceea i s-a spus ca undeva este o greseala si ca trebuie corectata greseala (da, probabil nu ne-am nascut in tara care trebuie, dar ce sa facem, greseala asta nu se mai poate corecta….), dupa care au revenit la ”motivele de securitate”…va dati seama ce a tremurat intregul sistem de securitate cand a vazut fabuloasa suma…200 de euro…doua saptamani mai tarziu inca nu am aflat adevaratul motiv pentru care nu poate retrage banii, dar multumim Serviciului Clienti al Western Union ca au informat-o ca mai dureaza vreo 20 de zile…Am vorbit intre timp cu Serviciul Clienti al WS din Emirate si mi s-a explicat ca trimitandu-i in mod repetat numele ei este blocat in sistem pana se fac nu stiu ce verificari…macar ne-am lamurit oarecum…sa nu-l mai folosesc.

Si parca cele 50 de grade ale desertului nu mi se mai par atat de nesuportat, albul bej al nisipului parca nu mai este atat de searbad iar fanii uleiului de par Amla imi par chiar simpatici.

Mare diferenta intre aceasta perspectiva si cea care te asteapta cu borcane pline cu urina in baia spitalului judetean (da, am vazut si din astea) sau cea in care primesti amenintari fizice daca intrebi angajati ai serviciilor publice de ce nu isi fac treaba.

Advertisements

45 de ani de desert

45 de ani, atat i-au fost necesari unei natiuni sa construiasca cele mai inalte cladiri din lume, cele mai mari si aglomerate aeroporturi din lume, cele mai, cele mai si cele mai.. . Povestea a inceput odata cu anuntul britanicilor din 1968 de a se retrage din zona Golfului Persic 3 ani mai tarziu. Planul initial a fost acela de a se forma un singur stat format din Bahrein, Qatar si Statele Armistitiului insa interesele de natura diferita au facut ca acest plan sa fie fara succes. Negocierile care au continuat au condus la independenta Bahreinului , Qatarului si aparitia unui nou stat.

In iulie 1971, 6 din cele 7 State ale Armistitiului ( Abu Dhabi, Dubai, Sharjah, Umm al-Qawain, Ajman si Fujairah) au format Emiratele Arabe Unite, stat ce a devenit independent la 2 Decembrie 1971. In anul urmator li s-a alaturat Ras al Khaimah iar Seicul Zayed (guvernatorul Abu Dhabi-ului) a devenit primul presedinte al noului stat.

Ceea ce mie personal mi se pare fantastic este modul in care ei au reusit sa transforme niste teritorii pustii, dominate doar de pescuit, culegerea perlelor si palmieri  intr-un spatiu in care 192 de nationalitati reusesc sa existe impreuna. E fantastic sa poti intr-un timp relativ scurt sa faci trecerea de la case acoperite cu crengi de palmieri la hoteluri de 7 stele si sa aduci iarna in desert.

Noua romanilor ne-au trebuit 68 de ani sa scapam de comunism si 51 de ani sa scapam de Ceausescu. Ei au construit primul aeroport in Dubai in 1960 cu o singura pista, lunga de 1.8 km facuta din nisip tasat. Azi, 56 de ani mai tarziu, aeroportul din Dubai are o capacitate de 90 de milioane de pasageri si 7700 de zboruri saptamanale. Henri Coanda a fost construit tot pe atunci…

Este absolut fantastic ca in 6 ani sa construiesti cea mai inalta cladire din lume, pista de schi la 50 de grade iar in 2 ani sa faci un canal lung de 3 km care sa uneasca o laguna cu Golful Persic in timp ce trece printr-un parc si pe sub o autostrada.

Nu pot decat sa admir ravna cu care Emiratele vor sa fie „cele mai cele”…

Cu ocazia zilei de 2 Decembrie uram Emiratelor „La Multi Ani”!

P.S Pozele postate mai jos nu imi apartin. Sursa acestora se afla pe poze.

old-dubai-creek-1951

part-033sheikh-zayed

dubai3

Mileul bunicii, televizorul cu lampi si rochite vaporoase

Sunt trei lucruri pe care nicicum nu am putut sa mi le imaginez impreuna. Si nici nu m-as fi gandit ca ar putea avea ceva in comun. Ca orice copil in Romania anilor ’80-’90 am crescut intr-o casa in care la loc de cinste se afla televizorul (cu lampi pe atunci), incoronat cu mileul intotdeauna apretat, nemuritor si omniprezent in fiecare locuinta.

Fast forward catre Dubai-ul anului 2016: re-apare televizorul, bineinteles cu mileul aferent dar de aceasta data intr-o alta companie: cea a motivelor traditionale romanesti si a materialelor fine. Am avut un placut sentiment de deja vu la vederea acestora si mi s-a parut extraordinar cum niste elemente atat de banale au fost re-inventate. Ciucurii pieptarelor traditionale, mastile colorate de la sarbatorile de iarna, motivele cusaturilor de pe cuverturile si tesaturile bunicii au fost re-actualizate, re-inventate si prezentate in cadrul Fashion Flair care a avut loc in Dubai.

Intr-un loc in care pana si rochiile de seara sunt pline de “briz-brizuri” creatiile unor designeri romani au fost ca o adiere de aer proaspat pentru ochii fiecaruia. Culori pastelate, design-uri finute, vaporoase, combinatii interesante de materiale si stiluri. Este vorba de patru designeri romani (Lana Dumitru, Adriana Mandreanu, Hilda Falati si Andreea Dogaru) care ne-au incantat cu creatiile lor.

Am fost in mod deosebit impresionata de creatiile Lanei Dumitru, de modul in care a combinat motivele romanesti si le-a pus din sfera traditionalui (costumul traditional romanesc) in sfera  accesibilului pt toata lumea.

1474867240672

1474867179195

1474867051656

1474866976074




14748668909471474866666183

Dubai-ul si globul de cristal

Concediu. Din 365 de zile pe an doar vreo 14 (ori pt fericiti 21) conteaza cu adevarat. Adica cele in care nu trebuie sa te trezesti dis de dimineata, nu trebuie sa transpiri si sa-ti mananci nervii in trafic si cel mai important- n-ai de mers la munca. Nu tu email la care e de raspuns imediat, fara telefoane dupa orele de program (ok, mai sunt unii care nu stiu sau se fac ca au uitat ca esti in concediu), fara sedinte lungi si plictisitoare.

Vara, un anotimp atat de frumos pe care multi il asteapta cu nerabdare- sa mearga la mare, la soare- este un adevarat exod pt cei care traiesc in Emirate. Toata lumea incearca sa plece catre meleaguri mai verzi si mai racoroase pt ca la 50 de grade celsius soarele chiar nu iarta.

Si rasuflam usurati de indata ce am aterizat pe alte tinuturi cu o clima mai primitoare. Ne „spalam” ochii cu verdele proaspat, ne refacem plinul cu oxigenul respirabil din aer, ne bucuram de apa rece (ca in Dubai avem doar calda si fierbinte) de la dus si postam poze cu ploaia si baltocile de peste tot pentru ca dupa ani si ani petrecuti in desert ploaia a ajuns sa ne bucure precum jucariile pe cei mici.

Si ce frumos e sa te trezesti dimineata cu fereastra deschisa fara grija ca vei gasi intregul desert in camera….apoi incet, incet te tarasti in bucatarie sa faci cafeaua dar nu mai ai lapte…nu-i bai, ca suni la magazinul de jos si iti aduc imediat o sticla ori un carton de lapte, right? Nu prea cred..nu-i bai, putina miscare nu strica, e chiar recomandata.

Apoi urmeaza vizitele- pe la parinti, rude, prieteni, cunostinte..drumuri, drumuri- lungi si multe. Te opresti la benzinarie ca sa faci plinul si o data ajuns acolo astepti in masina…mda, rezervorul ala nu se va umplea singur asa ca mai bine te dai jos si purcezi la actiune. Asta se intampla cam la prima excursie cu masina, mai tarziu iti revine memoria si stii care-i mersul lucrurilor.

Citisem acu ceva vreme un articol al unei tanti tare suparata pe diaspora..pe romanii care se intorc in tara si se duc la supermarket ca niste” ne-educati” si isi insira ostentativ toate cumparaturile pe banda casei de marcat. A uitat de cei pe care i-a ” lovit” amnezia si asteapta sa le fie puse in pungi cumparaturille de catre casier. Va dati seama cata lipsa de „educatie”? Glumesc…dupa ani buni petrecuti aici si cumparaturi peste cumparaturi la capatul carora cineva iti impacheteaza produsele, ba chiar se si ofera sa-ti impinga caruciorul la masina, se mai intampla sa ai si lapsus-uri din astea. Macar o data 🙂

Deobicei cei care traiesc in Dubai se plang mai intotdeauna de trafic: de soferi care conduc ca nebunii, de aia care apasa frana de parca joaca bambilici, de camioanele care-s prea multe, de semafoarele care nu-s toate sincronizate si dupa ce treci de unul, urmatorul e imediat rosu (asta ar fi explicatia conform careia fiecare accelereaza in momentul in care culoarea semaforului se schimba in galben)… Ei, sa vedeti cum e de condus in alte locuri in care vieza maxima e 70 km/h ori sa vedeti cum e de condus in locuri unde camioanele au dreptul sa fie pe orice banda a autostrazii si nu au o limita de viteza diferita de masinile mici. Acolo sa vedeti trafic nasol…

Fie ca ne place sau nu Dubai-ul (sau Emiratele) au lumea lor aparte. Dupa ce traiesti aici cativa ani ai impresia ca traiesti intr-un glob de cristal.  Preiei unele obiceiuri care altora li se vor parea deplasate dar care aici sunt perfect la locul lor.  Ne-am obisnuit sa ne lasam geanta si telefonul in masina, sunam la ora 12 noaptea jos la magazin pt o doza de pepsi, ori la farmacie sa ne aduca o cutie de paracetamol (da, pana si farmaciile livreaza) si  zgribulim la 20 de grade celsius (cu plus, ca asa e iarna in Emirate).

 

Orice padure are uscaturile ei, dar si cand uscaturile iti strica padurea…

De ceva vreme datorita unui acord semnat intre UE si Emiratele Arabe, cetatenii romani care doresc sa viziteze Emiratele nu mai au nevoie de vize. Perfect, nu? Dubai-ul nu mai pare atat de neatins pentru cetateanul de rand, bilete ieftine de avion se gasesc, adica cum, numai Ponta si Dragusanu sa se lafaie la soare ori prin Cavalli?

Si cei mai fericiti au fost romanii de aici. Familiile îi pot vizita mult mai usor, isi pot petrece scurte vacante cu prietenii din tara, cu alte cuvinte in sfarsit suntem si noi pe aceeasi treapta cu englezii, francezii, nemtii, etc…DAAAR…daca pot sa vina familiile, prietenii, etc atat de usor inseamna ca la fel pot veni si uscaturile din tara. Smecherii, “baietii destepti”, milogii si mitocanii…

Si multi dintre romanii de aici (printre care si eu) nu s-au mai bucurat atat de mult ca s-au scos vizele. De ce? Pentru ca aici romanii sunt vazuti altfel. Aici nu suntem cunoscuti (cel putin nu inca) datorita furturilor, gainariilor si altor ocupatii de gen. Aici suntem respectati. Suntem cotati mai bine decat multe alte nationalitati (totusi nu atat de bine precum englezii, francezii, nemtii, americanii, etc), dar totusi avem o reputatie bunicica. Romanii isi vad de treaba lor, lucreaza, sunt oameni respectosi cu pozitii bune.

Dar bineinteles ca uscaturile nu au intarziat sa apara. De la “napastuiti ai sortii” cu imprumuturi la banca “facute din greseala” si ramasi fara servici din cauza “ghinionului”, “saraci” care au ajuns sa doarma pe bancile din parc ori la politie, ajutati de oameni cu inima mare, carora le-au intors dosul si s-au facut nevazuti, pana la “profesionisti” ai meseriei de “a-ti insusi ce nu-i al tau”.

Dar “Big Brother” nu doarme. Aici, in Emirate, vegheaza si nu se joaca de-a justitia. Si nici nu sta la targuiala in cazul in care vreunul din cei “gazduiti” in “hotelurile” sale intunecoase va vrea sa scrie o carte. Îi salta rapid si le da ceea ce merita. Probabil ca asta e singura noastra alinare. Nu ne dorim sub nici o forma sa avem aceeasi eticheta precum romanii din Europa de Vest.

Aveti mai jos cateva exemple:

http://m.thenational.ae/uae/courts/romanian-women-only-smoked-drugs-outside-uae-court-hears

http://m.thenational.ae/uae/courts/men-arrested-for-dh12-million-dubai-jewellery-theft

http://filipinotimes.ae/news/2015/01/15/affair-adds-to-trouble-for-women-prisoners-in-dubai/

http://www.romania-insider.com/fugitive-romanian-businessman-wanted-for-tax-evasion-held-in-the-united-arab-emirates/152904/

Biladi, Biladi- cu pasaport de Romania

Zilele trecute s-a intamplat sa fiu la ora 8 inca in scoala la care invata fiica mea. Nimic deosebit, doar ca exact la ora 8 se intoneaza imnul Emiratelor.  Stiam ca acesta se intoneaza zilnic la ora respectiva, dar niciodata nu s-a intamplat sa ma aflu in scoala sa vad reactia celor de-acolo. Aflandu-ma la casierie asteptam sa primesc o chitanta. Brusc incepe intonarea imnului, moment in care casierul lasa totul la o parte, se ridica in picioare luand pozitia de drepti…mi s-a parut putin ciudat…apoi uitandu-ma in jur am vazut ca receptionerele, fetele de la cafeneaua scolii si altii care se aflau in acea zona au lasat totul balta si s-au ridicat in picioare pana cand s-a intonat imnul. Apoi fiecare si-a vazut de treaba lui.

Si totusi…de cateva ori mi s-a intamplat sa o aud pe pitica mea fredonand in casa „Biladi, biladi….” (Tara mea/Patria mea- „Ishy Biladi”- este de fapt titlul acestuia si se traduce prin „Multi ani traiasca patria mea”). Si ma gandeam ca o noua generatie de copii romani creste “asimiland” un simbol important care pana la urma nu le apartine.

Imnul face parte din identitatea nationala a fiecaruia. E ceea ce ne face diferiti, ne scoate in evidenta, este un element prin care ne identificam prin care apartinem unui loc anume in lumea asta.

Experienta culturala este fenomenala pana la urma dar intrebarea care se pune este : ce facem noi pentru copiii nostri din punctul de vedere al identitatii culturale, al apartenentei la un grup anume?

De curiozitate, imnul Emiratelor il puteti asculta aici: https://www.youtube.com/watch?v=aBW0LGO_pgw

“Descult pe ulita Dubaiului”

Nu va speriati, nu este vorba de o postare siropoasa, mai incolo veti intelege.

Ca in fiecare an data de 1 Decembrie vine sa ne re-conecteze cu locul din care am plecat, cu locul in care am prins radacini. Nu conteaza cat de departe suntem, radacinile ne-au ramas acasa. Si niciodata si nicicand nu te simti mai roman si mai conectat de semenii tai decat la 1 Decembrie. Suntem departe de casa, suntem ocupati, avem programe incarcate, probleme in fiecare zi, dar o data pe an un fir invizibil ne leaga pe toti si ne aduce mai aproape unul de celalalt. Nu ne cunoastem cu totii, probabil ca de multe ori trecem unii pe langa altii fara sa stim, dar o data pe an tricolorul, ia si costumul national ne aduc impreuna si ne scot in fata. Ne recunoastem, ne salutam, ne regasim.

Ne-am intalnit ca de obicei in parc- avem deja o traditie de trei ani- cu familiile, cu prietenii, cu toti cunoscutii, am vorbit romaneste, am mancat romaneste si am trait pentru cateva ore romaneste.

Si pentru prima data am fluturat tricolorul cu mandrie pe „ulita Dubaiului” in fata marelui Burj. Am participat la parada organizata cu ocazia zile nationale a Emiratelor Arabe (care este pe 2 Decembrie) fiind singura tara participanta din Europa. Am fost o mana de oameni, toti cu suflet mare si am strigat cat am putut de tare „ROMANIAAA”. Am participat cu mandrie, fara a fi manati de interese, fara a fi obligati, doar din mandria de a fi roman si de a arata altora ca suntem aici, oameni mandri si frumosi. Costumele noastre nationale au atras toate privirile, am fost intrebati de unde suntem, ce purtam , am fost rugati sa facem poze cu localnici, cu indieni, cu filipinezi, cu mexicani, etc… Am indurat cu stoicism caldura si soarele arzator, unii au venit din Abu Dhabi si Al Ain doar ca sa participe si am facut fata cu succes si cinste.

Am fluturat tricolorul si am aratat tuturor ca Romania este frumoasa, plina de viata si culoare.

Ca de obicei, marele absent a fost Gica Contra, cel care prefera sa stea in spatele ecranului si sa se vaite ca avem o comunitate care nu ste unita. Dimpotriva, avem o comunitate care se misca, participa si creste.  Avem o comunitate mandra. Si este unita.

Cat despre titlu, cei care au participat la parada vor intelege, ceilalti trebuie sa vada detaliile.

Din Emirate va urez LA MULTI ANI!

picnic

parada3

parada2

Parada

Dau periuta pe o crenguta

Daca va plimbati prin magazinele din Satwa,  Karama sau cele din zona Naif e imposibil sa nu observati multitudinea de mirodenii, culorile si produsele de pe te miri unde. Ti-ar trebui zile intregi sa le vezi pe fiecare in parte si sa intelegi cum se pot folosi iar unele dintre ele au o intreaga istorie in spatele lor.

Printre acestea se numara si crenguta ori radacina de Miswaq.  Taiata in bucatele de aprox 30 de cm, aceasta radacina provine de la un arbore (Araq) destul de raspandit in peninsula Araba, Africa, India si mai departe, in Asia.

Folosirea sa a fost mentionata inca din timpul profetului Mohammad iar oameni de stiinta si-au dedicat ani intregi studiului proprietatilor acestei crengute. Ce se stie la ora actuala e faptul ca poate inlocui cu succes periuta si pasta de dinti, are proprietati anti-bacteriene extraordinare si previne aparitia cariillor.

Se foloseste in modul urmator: la un capat se curata putin de coaja (cam cum am curata un morcov- la fel ca in poza de mai jos), nu mai mult de vreo 5 cm dupa care de foloseste la fel ca si periuta de dinti pe fiecare dinte in parte. Partea deja uzata se va usca dupa o vreme astfel ca pentru o noua curatare aceasta se va indeparta. Daca cumva se usuca prea tare se poate re-hidrata daca se pune in apa de trandafiri.

Daca v-am starnit curiozitatea dati o raita prin magazinele din zonele respective si cautati-o.

DSC_0462

DSC_0463

In imagini

De multe ori sunt intrebata si vad ca multa lume este curioasa sa stie cum este viata in Dubai sau in Emirate…nu stiu in ce masura ar putea da cineva un raspuns cat mai aproape de realitate, cat mai corect sau cat mai clar avand in vedere ca experienta de viata aici a fiecaruia este atat de diferita. Fiecare is are povestea si sfaturile proprii, experientele personale, fiecare vede viata aici dintr-un alt unghi. Am ales pentru aceasta postare un colaj de fotografii care prezinta viata aici asa cum o vad eu. Din nou, o experienta personala…cu siguranta unii vad Emiratele in cu totul alt fel…

col1col2col3col4col5col6natura&praf

sosele

Gold Souk- Piata de aur

Am postat acum ceva vreme despre “cealalta fata a Emiratelor”, cea din spatele cladirilor zgarie nori, cea de dincolo de mall-urile si parcurile frumos amenajate. Cam tot din aceeasi categorie ar face parte si aceasta postare, insa doar la suprafata; pentru ca “stralucirea” si “opulenta” acestui loc razbate dintre stradutele inguste si murdare, prafuite si aglomerate, arse de soarele necrutator al desertului.

Lasand in urma soselele largi si parcarile imense, cladirile vechi si inghesuite ale zonei Naif ascund in spatele zidurilor un alt oras, un orasel in oras cu alei foarte inguste, cu o gramada de magazine cu aer conditionat ticsite cu aur.

gs10

gs9gs8gs7

Cine ar putea spune ca se plimba prin mijlocul a 10 tone de aur (atat s-a preconizat ca ar exista in total in toate magazinele din Souk)? Magazinele, unele mai mari, altele mai mici, sunt ticsite cu te miri ce, dar din aur (de la lantisoare simple pana la articole de imbracaminte confectionate din aur). Opulenta care pur si simplu te orbeste impreuna cu caldura ametitoare aproape ca te transpun intr-una din povestile celor 1001 de nopti.

gs2gs1gs4gs5

Anii ’40 au marcat inceputul “boom-ului” pietei de aur din Dubai, India fiind cel mai mare cumparator de aur al Emiratului. Din aceasta cauza majoritatea stilurilor de bijuterii din aur care se gasesc aici sunt create pe gustul celor din subcontinent (piese foarte greoaie, cu multe pietre colorate cu design-uri specifice). In principiu este aur “pentru toate buzunarele” de la 18 la 24K, singurul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa te targui.

Accesul cu masina este destul de greoi, parcare in zona Souk-ului nu veti gasi aproape niciodata (decat daca parcati in cladirile cu parcari ale RTA si mergeti pe jos pana la Souk), stazile sunt inguste, foarte inguste iar traficul este infernal. Cel mai simplu de ajuns si de iesit de acolo este fie cu taxi fie cu metroul.

In orice caz, merita o plimbare, chiar daca numai de dragul de a te simti in 1001 de nopti

🙂

Post Navigation