Viata din Emirate

Cum este viata in Emirate, ce lucruri noi am descoperit aici, care sunt diferentele intre un trai si altul, intre mentalitati, obiceiuri si traditii.

Archive for the tag “comunitatea romaneasca din emirate”

Dubai-ul si globul de cristal

Concediu. Din 365 de zile pe an doar vreo 14 (ori pt fericiti 21) conteaza cu adevarat. Adica cele in care nu trebuie sa te trezesti dis de dimineata, nu trebuie sa transpiri si sa-ti mananci nervii in trafic si cel mai important- n-ai de mers la munca. Nu tu email la care e de raspuns imediat, fara telefoane dupa orele de program (ok, mai sunt unii care nu stiu sau se fac ca au uitat ca esti in concediu), fara sedinte lungi si plictisitoare.

Vara, un anotimp atat de frumos pe care multi il asteapta cu nerabdare- sa mearga la mare, la soare- este un adevarat exod pt cei care traiesc in Emirate. Toata lumea incearca sa plece catre meleaguri mai verzi si mai racoroase pt ca la 50 de grade celsius soarele chiar nu iarta.

Si rasuflam usurati de indata ce am aterizat pe alte tinuturi cu o clima mai primitoare. Ne „spalam” ochii cu verdele proaspat, ne refacem plinul cu oxigenul respirabil din aer, ne bucuram de apa rece (ca in Dubai avem doar calda si fierbinte) de la dus si postam poze cu ploaia si baltocile de peste tot pentru ca dupa ani si ani petrecuti in desert ploaia a ajuns sa ne bucure precum jucariile pe cei mici.

Si ce frumos e sa te trezesti dimineata cu fereastra deschisa fara grija ca vei gasi intregul desert in camera….apoi incet, incet te tarasti in bucatarie sa faci cafeaua dar nu mai ai lapte…nu-i bai, ca suni la magazinul de jos si iti aduc imediat o sticla ori un carton de lapte, right? Nu prea cred..nu-i bai, putina miscare nu strica, e chiar recomandata.

Apoi urmeaza vizitele- pe la parinti, rude, prieteni, cunostinte..drumuri, drumuri- lungi si multe. Te opresti la benzinarie ca sa faci plinul si o data ajuns acolo astepti in masina…mda, rezervorul ala nu se va umplea singur asa ca mai bine te dai jos si purcezi la actiune. Asta se intampla cam la prima excursie cu masina, mai tarziu iti revine memoria si stii care-i mersul lucrurilor.

Citisem acu ceva vreme un articol al unei tanti tare suparata pe diaspora..pe romanii care se intorc in tara si se duc la supermarket ca niste” ne-educati” si isi insira ostentativ toate cumparaturile pe banda casei de marcat. A uitat de cei pe care i-a ” lovit” amnezia si asteapta sa le fie puse in pungi cumparaturille de catre casier. Va dati seama cata lipsa de „educatie”? Glumesc…dupa ani buni petrecuti aici si cumparaturi peste cumparaturi la capatul carora cineva iti impacheteaza produsele, ba chiar se si ofera sa-ti impinga caruciorul la masina, se mai intampla sa ai si lapsus-uri din astea. Macar o data 🙂

Deobicei cei care traiesc in Dubai se plang mai intotdeauna de trafic: de soferi care conduc ca nebunii, de aia care apasa frana de parca joaca bambilici, de camioanele care-s prea multe, de semafoarele care nu-s toate sincronizate si dupa ce treci de unul, urmatorul e imediat rosu (asta ar fi explicatia conform careia fiecare accelereaza in momentul in care culoarea semaforului se schimba in galben)… Ei, sa vedeti cum e de condus in alte locuri in care vieza maxima e 70 km/h ori sa vedeti cum e de condus in locuri unde camioanele au dreptul sa fie pe orice banda a autostrazii si nu au o limita de viteza diferita de masinile mici. Acolo sa vedeti trafic nasol…

Fie ca ne place sau nu Dubai-ul (sau Emiratele) au lumea lor aparte. Dupa ce traiesti aici cativa ani ai impresia ca traiesti intr-un glob de cristal.  Preiei unele obiceiuri care altora li se vor parea deplasate dar care aici sunt perfect la locul lor.  Ne-am obisnuit sa ne lasam geanta si telefonul in masina, sunam la ora 12 noaptea jos la magazin pt o doza de pepsi, ori la farmacie sa ne aduca o cutie de paracetamol (da, pana si farmaciile livreaza) si  zgribulim la 20 de grade celsius (cu plus, ca asa e iarna in Emirate).

 

Orice padure are uscaturile ei, dar si cand uscaturile iti strica padurea…

De ceva vreme datorita unui acord semnat intre UE si Emiratele Arabe, cetatenii romani care doresc sa viziteze Emiratele nu mai au nevoie de vize. Perfect, nu? Dubai-ul nu mai pare atat de neatins pentru cetateanul de rand, bilete ieftine de avion se gasesc, adica cum, numai Ponta si Dragusanu sa se lafaie la soare ori prin Cavalli?

Si cei mai fericiti au fost romanii de aici. Familiile îi pot vizita mult mai usor, isi pot petrece scurte vacante cu prietenii din tara, cu alte cuvinte in sfarsit suntem si noi pe aceeasi treapta cu englezii, francezii, nemtii, etc…DAAAR…daca pot sa vina familiile, prietenii, etc atat de usor inseamna ca la fel pot veni si uscaturile din tara. Smecherii, “baietii destepti”, milogii si mitocanii…

Si multi dintre romanii de aici (printre care si eu) nu s-au mai bucurat atat de mult ca s-au scos vizele. De ce? Pentru ca aici romanii sunt vazuti altfel. Aici nu suntem cunoscuti (cel putin nu inca) datorita furturilor, gainariilor si altor ocupatii de gen. Aici suntem respectati. Suntem cotati mai bine decat multe alte nationalitati (totusi nu atat de bine precum englezii, francezii, nemtii, americanii, etc), dar totusi avem o reputatie bunicica. Romanii isi vad de treaba lor, lucreaza, sunt oameni respectosi cu pozitii bune.

Dar bineinteles ca uscaturile nu au intarziat sa apara. De la “napastuiti ai sortii” cu imprumuturi la banca “facute din greseala” si ramasi fara servici din cauza “ghinionului”, “saraci” care au ajuns sa doarma pe bancile din parc ori la politie, ajutati de oameni cu inima mare, carora le-au intors dosul si s-au facut nevazuti, pana la “profesionisti” ai meseriei de “a-ti insusi ce nu-i al tau”.

Dar “Big Brother” nu doarme. Aici, in Emirate, vegheaza si nu se joaca de-a justitia. Si nici nu sta la targuiala in cazul in care vreunul din cei “gazduiti” in “hotelurile” sale intunecoase va vrea sa scrie o carte. Îi salta rapid si le da ceea ce merita. Probabil ca asta e singura noastra alinare. Nu ne dorim sub nici o forma sa avem aceeasi eticheta precum romanii din Europa de Vest.

Aveti mai jos cateva exemple:

http://m.thenational.ae/uae/courts/romanian-women-only-smoked-drugs-outside-uae-court-hears

http://m.thenational.ae/uae/courts/men-arrested-for-dh12-million-dubai-jewellery-theft

http://filipinotimes.ae/news/2015/01/15/affair-adds-to-trouble-for-women-prisoners-in-dubai/

http://www.romania-insider.com/fugitive-romanian-businessman-wanted-for-tax-evasion-held-in-the-united-arab-emirates/152904/

Din Emirate, va urez La Multi Ani!!

Am scris si anul trecut, ca doar atunci cand esti plecat peste hotare, intelegi si simti semnificatia zilei de 1 Decembrie. Si anul acesta romanii din Emirate au sarbatorit 1 Decembrie impreuna. Este al doilea an in care aceasta sarbatoare ne-a adus pe majoritatea impreuna, este al doilea an in care majoritatea romanilor au ales sa fie impreuna cu alti romani.

Probabil, este singura zi din an in care noi, cei de aici, putem sa stam in vazul lumii si sa aratam ca suntem romani, ca suntem oameni calzi, ca avem sa ne spunem lucruri bune, ca putem sa ne facem urari frumoase, ca putem sa trecem peste distante, ca suntem oameni pana la urma.

Carcotasii, cei pentru care romanii nu pot fi o comunitate, cei care se intrebau daca vor veni romani la eveniment, au cam tacut zilele acestea. Padure fara uscaturi, nu exista; suntem si cu bune si cu rele. Mie imi pare bine, ca am vazut inca o data padurea. Avem romani frumosi in Emirate, trebuie doar sa-i cunoasteti.

 

P.S.: Fotografiile sunt curtoazia celor care au participat la evenimentele in cinstea zilei de 1 Decembrie.

pic1

pic2.1

pic3

pic4

pic5

pic6

pic7

Shishbarak- cealalta fata a papricasului

E ciudat cum uneori atat de departe de Romania, unele feluri de mancare sunt atat de similare. Probabil ca undeva, atunci cand drumurile s-au intersectat am preluat unii de la ceilalti cate una alta….E frumos atunci cand parca “de nicaieri” descoperi gusturi oarecum similare, gusturi pe care le asociezi cu anumite momente din viata sau cu anumite persoane. Cam asa mi s-a intamplat mie cand am gustat prima data Shishbarak- mi s-a parut ca seamana putin cu papricasul pe care il pregatea bunica mea cu mamaliguta….papricasul de pui pe care de multe ori il mancam dimineata mai ales in zilele de vacanta cand plecam la tara…Deosebirea dintre cele doua este ca Shishbarak se prepara cu iaurt in timp ce papricasul se face cu smantana sau lapte dulce. Am incercat si din aceasta reteta mai multe feluri dar eu personal am ramas cu urmatoarea:

Shishbarak

– carne tocata

-iaurt- in functie de cantitatea care se gateste

– o ceapa medie

– putin usturoi

– faina

-ulei de masline

– coriandru verde

– putin amidon

-unt

– sare si piper

Carnea tocata se caleste putin cu ceapa taiata marunt, sare si piper. Se prepara un aluat intocmai ca cel pentru paste (seamana cu tortellini) din faina, ulei de masline, putina sare si apa. Se intinde o patura subtire peste care se pune din loc in loc din amestecul de carne tocata si ceapa. Se intinde o alta patura, subtire, care se pune pe deasupra si se formeaza mici pachetele cu carne tocata. Se lipesc bine si se taie (eu am folosit o forma pentru prajiturele), dupa care se pun pe o farfurie si se stropesc cu putina faina ca sa nu se lipeasca. Iaurtul se ameseca bine cu amidon (eu am folosit 7 iaurturi de aprox.200gr si 2 linguri de amidon- amidonul se pune pentru ca iaurtul sa nu se separe) si se pune la fiert la foc foarte mic, amestecandu-se bine din cand in cand. Separat, se pune intr-o tigaie unt si usturoi si se lasa la calit foarte putin- doar pana cand se simte miros de usturoi- dupa care se adauga coriandrul verde taiat marunt. Pachetele cu carne se pun la fiert in apa cu sare- se pun cand apa fierbe tare iar cand se ridica deasupra se scot si se lasa sa se scurga de apa.

Odata ce iaurtul incepe sa fiarba se adauga pachetelele cu carne si se lasa vreo 15 minute la fiert. Cand sunt gata se adauga usturoiul calit in unt impreuna cu coriandrul verde, sare si piper daca mai este nevoie.

Nu este tocmai o reteta pentru cei care sunt la dieta, este o reteta care necesita timp, dar este delicios. Sosul facut din iaurt poate parea acru, dar daca se adauga smantana se shimba putin 🙂

Shishbarak

shish5

Un colt de Romania, pe pamant emiratez

Cred ca niciodata nu se simte importanta datei de 1 Decembrie atat de mult decat atunci cand esti departe de casa. Poate doar in aceasta zi am simtit cu totii ca totusi ne leaga ceva unii de altii, chiar daca nu prea ne cunoastem, chiar daca printre cele 192 de nationalitati ne pierdem.

Cu ocazia acestei zile, noi am fost cei in centrul atentiei, noi am fost  intrebati al cui steag este steagul arborat alaturi de cel emiratez, noi am fost intrebati ce nationalitate reprezinta. Si pentru prima data celelate nationalitati au trebuit sa faca un pas inapoi, sa fie musafiri la masa noastra.

Am avut parte de un 1 Decembrie insorit (plouase cu galeata in ziua anterioara), de oameni extraordinari care pentru cateva ore au lasat la o parte comfortul caminului propriu si au venit sa petreaca cateva ore in compania unor compatrioti. Ne-am bucurat de traditionalii cozonaci, mititei, sarmalute, chiftelute, iahnie de fasole si bineinteles, nelipsitul gratar. Ne-am etalat iile noastre frumos colorate, culorile steagului national, placerea de a-i intalni si discuta cu ceilalti romani.

Si ca sa fim romani pana la capat, am avut si noi grupul nostru care a ales sa stea deoparte, parca sa priveasca de la distanta. Dar important este ca au venit si ca ne-am vazut. Data viitoare cand voi auzi vorbindu-se romaneste prin mall-uri nu mi se va mai parea atat de surprinzator.

La multi ani Romania, de pe nisipurile emirateze.

😉

daniela5

daniela2

cupcakes

Daniela1

1Dec

daniela3

daniela4

Post Navigation