Viata din Emirate

Cum este viata in Emirate, ce lucruri noi am descoperit aici, care sunt diferentele intre un trai si altul, intre mentalitati, obiceiuri si traditii.

Iluzia visului in desert sau despre cum soarele va poate frige creierul…unora

Majoritatea oamenilor, in speta romanii, au impresia ca odata ce unii au ajuns in Emirate (Dubai, mai exact) cainii li se fofileaza pe sub nas cu covrigii in coada. Mai toti traiesc cu impresia ca cei ajunsi pe aceste meleaguri au prins vreun seic de picior si nu-i vor mai da drumul niciodata. Si neaparat au uitat de Romania, au uitat de unde au plecat si nu fac nimic altceva toata ziua decat sa se lafaie la soare. Nimic mai gresit stimati concetateni.
Cei care au ajuns aici din salarul primit trebuie sa plateasca chirie, taxa pe locuinta, taxa de autostrada, electricitate, lumina, aer conditionat, taxa pt intretinerea aerului conditionat (unii), taxa agentului imobiliar la inceputul chiriei, viza pt familie, taxe de scolarizare (cei care au copii si uneori acestea pot fi echivalentul unei chirii pe un an) si multe, multe altele. Si totul din salar, pt ca trebuie sa muncesti ca sa poti sta aici.
Cu toate acestea, unii, a caror materie cenusie a fost arsa de lumina soarelui nu inteleg ca TREBUIE sa muncesti daca esti aici nu sa te lafai la soare.

Pacat ca nu toti inteleg…

Scoala romaneasca- proiectul comunitatii romanesti in Dubai

De multe ori am scris pe acest blog despre lucrurile pe care romanii le aduc cu ei in Emirate, lucruri care sa le aminteasca de casa, de Romania. Insa cred ca cel mai important lucru este propria identitate. Mostenirea spirituala lasata de parinti, de bunici, de scoala de acasa, de traditiile si obiceiurile stravechi, istoria si limba noastra. Si nimic nu este mai greu decat sa le scoti la suprafata printre atatea alte tentatii ale zilelor noastre. Am mai spus si repet, traim printre 192 de nationalitati, sarbatorim Craciunul, Ramadan-ul, Diwali si multe alte sarbatori impreuna cu colegii si prietenii nostri din toate colturile lumii, am ajuns sa vorbim limba engleza non stop datorita imprejurarilor si mai rupem cate un „Marhaba” , un „Salam Alleikum” si un „Inshallah” cu cei din jurul nostru.

Si totusi o mana de oameni au pus pe picioare un mic proiect care sa transmita mai departe identitatea noastra. Un proiect destinat copiilor, fara nici un fel de finantare, pe baza de voluntariat si donatii. Pentru ca asa ce creeaza si se creste identitatea, prin buna-vointa. Fara fonduri si interes din partea autoritatilor dar cu mare entuziasm din partea comunitatii. Profesori voluntari isi rup din timpul lor pretios ca sa vina la Scoala Romaneasca si sa-i invete pe cei mici despre Romania, despre istoria, geografia, simbolurile si traditiile sale.  E mare lucru sa renunti la cateva ore din week-end pentru ca sa lucrezi voluntar, dar este pentru o cauza buna, asa se cresc oamenii. Romanii de aici nu au renuntat la identitatea lor si vor sa o transmita mai departe.

Scoala este noua, relativ mica, isi desfasoara activitatea vinerea intr-un spatiu pus la dispozitie de un membru al comunitatii. Parintii si profesorii participa la achizitionarea materialelor, orele sunt tinute in regim de voluntariat. Exista 3 grupe de elevi:  o grupa de gradinita si doua grupe de scoala. Copiii au activitati in cadrul unui club de lectura, ore de istorie, geografie , limba romana si activitati cu caracter creativ. Invata cantecele, citesc povesti, studiaza despre monumente istorice din Romania.

Cu siguranta acest proiect va creste odata cu copiii si le va aduce exact ceea ce le lipseste aici: informatia despre „acasa”.

Fotografiile sunt curtoazie a Scolii si gradinitei Romanesti Dubai. Virtual ii puteti vizita aici: https://www.facebook.com/groups/758516917514018/

 

scoala1

scoala2

scoala3

scoala4

scoala5

scoala6

scoala7

Ciudatenii si nu prea

Zilele trecute s-a intamplat sa-mi fie masina in service si sa trebuiasca sa parcurg o” teribila” distanta  pe jos…in vreo 15 min…nu ca asta ar fi o problema, mai ales acum cand in Emirate putem sa ne bucuram de vremea frumoasa de „iarna”…adica de temperaturi de 12 grade dimineata si vreo 28, hai fie 30 de grade la amiza. Dar dupa ce locuiesti o vreme aici 12 grade incep sa ti se para chiar putin si sa-ti fie putin frig….cand ai temperaturi de 45-50 de grade mai tot anul, nici nu ma mir. Dar nu despre asta este vorba…

Masina mea fiind in service m-am hotarat sa merg pe jos. In sfarsit pot sa respir aerul de-afara, pot sa fac doi pasi fara sa transpir instantaneu, ce mai….bucurie mare…Si merg asa, eu cu mine, observ ca masinile care treceau incep sa incetineasca si soferii sa se uite ciudat la mine, ba unii chiar au oprit (si daca va ganditi la tampenii sa stiti ca au oprit si doamne soferite) si s-au oferit sa ma duca la destinatie. Degeaba le-am multumit eu frumos si le-am explicat ca nu merg tare departe si ca e chiar ok sa mergi pe jos, tot au continuat sa se uite ciudat la mine. Li se parea de ne-inteles de ce vreau sa merg pe jos…

Si pentru ca tot a venit „iarna”, ne infofolim putin dimineata si seara. Mai punem fie o jacheta, fie un sal, fie a caciulita in cap copilului. Nimic ciudat pana aici pentru ca vremea poate fi chiar racoroasa. Si totusi, nu pot sa nu observ si sa ma mir atunci cand ii vad pe unii infofoliti cu jachete, fulare chiar, dar purtand slapi, ori sandale in picioare…

Aerul conditionat functioneaza una-ntr-una….nu conteaza cate grade sunt afara, inauntru (magazine si mall-uri mai ales) temperaturile sunt intotdeauna de Siberia….exagerez, nici chiar asa, dar inauntru e frig, cam 18 grade daca nu mai putin. Deci daca afara si in masina curg apele pe tine, in mall iti clantane dintii…

Un obicei absolut dezgustator pe care il au unii este acela de a scuipa….nu conteaza ca merg pe strada, ca sunt in masina, ei scuipa…pur si simplu. Astepti  in masina la semafor, in coloana, iar individul din fata ta pur si simplu deschide usa si-si elibereaza continutul cavitatii bucale pe strada..in timp ce asteapta la semafor….

Cu totii stim ca in Emirate sunt multe nationalitati, ceva de genul „cate bordeie, atatea obiceie”…deci daca lucrezi in birou cu un amalgam de oameni e imosibil sa nu te lovesti de obiceiurile lor…si uneori nu sunt tocmai usor de digerat. De exemplu, unora li se pare foarte normal ca dupa pranz sa eructeze in birou…fara nici o jena, cat de tare si bine pot, fara sa spuna macar „pardon”. Pur si simplu isi dau drumul…si chiar li se pare ceva normal…

Daca mergeti la cumparaturi in bazarul vechi, nu conteaza ca afara sunt 50 de grade si transpiri vale, vanzatorii de acolo vor sa-ti vanda cu orice pret o pashmina. In caz ca ti-e frig….la 50 de grade…si insista, insista pana ce te ratoiesti la ei…

La lift….lumea se inghesuie sa intre in lift….fara sa astepte ca cei care sunt inauntru sa iasa afara, ei se inghesuie…de parca ar zbura liftul si nu s-ar mai intoarce….

Si mai sunt atat de multe incat cred ca v-as plictisa cu unele si poate v-as inveseli cu altele….dar intr-o alta postare.

“Descult pe ulita Dubaiului”

Nu va speriati, nu este vorba de o postare siropoasa, mai incolo veti intelege.

Ca in fiecare an data de 1 Decembrie vine sa ne re-conecteze cu locul din care am plecat, cu locul in care am prins radacini. Nu conteaza cat de departe suntem, radacinile ne-au ramas acasa. Si niciodata si nicicand nu te simti mai roman si mai conectat de semenii tai decat la 1 Decembrie. Suntem departe de casa, suntem ocupati, avem programe incarcate, probleme in fiecare zi, dar o data pe an un fir invizibil ne leaga pe toti si ne aduce mai aproape unul de celalalt. Nu ne cunoastem cu totii, probabil ca de multe ori trecem unii pe langa altii fara sa stim, dar o data pe an tricolorul, ia si costumul national ne aduc impreuna si ne scot in fata. Ne recunoastem, ne salutam, ne regasim.

Ne-am intalnit ca de obicei in parc- avem deja o traditie de trei ani- cu familiile, cu prietenii, cu toti cunoscutii, am vorbit romaneste, am mancat romaneste si am trait pentru cateva ore romaneste.

Si pentru prima data am fluturat tricolorul cu mandrie pe „ulita Dubaiului” in fata marelui Burj. Am participat la parada organizata cu ocazia zile nationale a Emiratelor Arabe (care este pe 2 Decembrie) fiind singura tara participanta din Europa. Am fost o mana de oameni, toti cu suflet mare si am strigat cat am putut de tare „ROMANIAAA”. Am participat cu mandrie, fara a fi manati de interese, fara a fi obligati, doar din mandria de a fi roman si de a arata altora ca suntem aici, oameni mandri si frumosi. Costumele noastre nationale au atras toate privirile, am fost intrebati de unde suntem, ce purtam , am fost rugati sa facem poze cu localnici, cu indieni, cu filipinezi, cu mexicani, etc… Am indurat cu stoicism caldura si soarele arzator, unii au venit din Abu Dhabi si Al Ain doar ca sa participe si am facut fata cu succes si cinste.

Am fluturat tricolorul si am aratat tuturor ca Romania este frumoasa, plina de viata si culoare.

Ca de obicei, marele absent a fost Gica Contra, cel care prefera sa stea in spatele ecranului si sa se vaite ca avem o comunitate care nu ste unita. Dimpotriva, avem o comunitate care se misca, participa si creste.  Avem o comunitate mandra. Si este unita.

Cat despre titlu, cei care au participat la parada vor intelege, ceilalti trebuie sa vada detaliile.

Din Emirate va urez LA MULTI ANI!

picnic

parada3

parada2

Parada

Putin din partea umanitara a Emiratelor

Probabil ca este partea care se vede cel mai putin si care nu este atat de mediatizata, si nici nu este de mirare. Sunt atatia oameni cu probleme incat probabil le-ar fi imposibil sa-i ajute pe toti. Recent am citit in presa locala despre cazul unei mame cu doi copii care s-a refugiat in moscheea aeroportului din Dubai dupa ce s-a vazut in imposibilitatea de a se re-intoarce in tara de origine, pasaportul fiindu-i luat de catre spitalul in care a nascut (deoarece nu a putut plati cheltuielile aferente) si fara bani pentru a mai plati chirie.

Doamna respectiva a petrecut 4 zile impreuna cu copiii in moscheea aeroportului, fara nici un ajutor din partea nimanui (sotul dansei neputandu-se intoarce din cauza vizei) pana in momentul in care autoritatile au intervenit. I-au cumparat bilete de avion, au platit cheltuielile datorate spitalului si au anulat toate amenzile aparute in urma depasirii vizei de sedere.

Puteau foarte usor sa spuna ca nu este responsabilitatea lor, nu? Si totusi nu au facut-o…

link catre articol aveti aici (http://www.emirates247.com/news/emirates/arab-mom-kids-stuck-at-airport-for-4-days-2014-11-07-1.569206)

Dau periuta pe o crenguta

Daca va plimbati prin magazinele din Satwa,  Karama sau cele din zona Naif e imposibil sa nu observati multitudinea de mirodenii, culorile si produsele de pe te miri unde. Ti-ar trebui zile intregi sa le vezi pe fiecare in parte si sa intelegi cum se pot folosi iar unele dintre ele au o intreaga istorie in spatele lor.

Printre acestea se numara si crenguta ori radacina de Miswaq.  Taiata in bucatele de aprox 30 de cm, aceasta radacina provine de la un arbore (Araq) destul de raspandit in peninsula Araba, Africa, India si mai departe, in Asia.

Folosirea sa a fost mentionata inca din timpul profetului Mohammad iar oameni de stiinta si-au dedicat ani intregi studiului proprietatilor acestei crengute. Ce se stie la ora actuala e faptul ca poate inlocui cu succes periuta si pasta de dinti, are proprietati anti-bacteriene extraordinare si previne aparitia cariillor.

Se foloseste in modul urmator: la un capat se curata putin de coaja (cam cum am curata un morcov- la fel ca in poza de mai jos), nu mai mult de vreo 5 cm dupa care de foloseste la fel ca si periuta de dinti pe fiecare dinte in parte. Partea deja uzata se va usca dupa o vreme astfel ca pentru o noua curatare aceasta se va indeparta. Daca cumva se usuca prea tare se poate re-hidrata daca se pune in apa de trandafiri.

Daca v-am starnit curiozitatea dati o raita prin magazinele din zonele respective si cautati-o.

DSC_0462

DSC_0463

Spune-mi cum conduci, ca sa-ti spun de unde esti

Fiecare loc din lumea asta are particularitatile sale in ceea ce priveste  condusul, iar Emiratele nu fac exceptie. Ce am observat eu aici e ca modul in care se conduce este influentat de locul din care provine fiecare (intr-o masura mai mare sau mai mica). Postarea aceasta este asadar despre ceea ce am observat eu ca se intampla in trafic, sau despre cum se conduce.

Pe autostrada, nu conduc niciodata pe prima banda, care in mod normal ar trebui sa fie folosita doar pt depasiri si urgente pentru ca acea banda este una „speciala”. Este banda care „apartine” SUV- urilor cu geamuri fumurii, SUV-uri care circula cu viteza cam de la 120km/h in sus, SUV-uri care „flash-uiesc” celelate masini care se intampla sa fie inaintea lor si care daca nu se dau la o parte in momentul in care au terminat de „flashu-uit” urmeaza sa fie pur si simplu hartuite. Adica: SUV-ul se apropie fooooarte mult de masina din fata, continua sa „flash-uiasca” (uneori chiar sa claxoneze) si daca are spatiu va trece prin partea stanga, fara sa mai astepte ca masina sa-i faca loc sau sa se dea la o parte. Acestia sunt localnicii. Nu are rost sa intrati in dispute cu ei, pentru ca….sunt localnici. Cam asta spune tot.

Pe celelate benzi gasim dubitele care de obicei circula cu viteza mare, nu-mi par tare stabile sau sigure,  si sunt intotdeauna pline. Au si acestea obiceiul de a se apropia de masinile din fata lor daca acestea nu circula destul de repede (adica cam cu 120- 140 km/h) asa cum si-ar dori soferii care conduc aceste dubite. Dar se misca rapid pe alte benzi daca nu calci acceleratia si isi vad de drumul lor. Sunt conduse in general de indieni sau pakistanezi.

Urmeaza masinile care se misca de pe o banda pe alta fara a semnaliza, cu viteza, sau daca este trafic iti intra in fata fara nici o jena, exact in locul in care este iesirea. Cateodata mai deschid geamul si semnalizeaza cu mana sau iti fac semn ca vor sa intre inainte. Acestia sunt in general arabii.

Urmeaza taxiurile: daca se intampla se fii in spatele unui, condusul se deruleaza cam in felul urmator: acceleratie, frana, acceleratie, frana, acceleratie frana….si tot asa. Majoritatea soferilor sunt indieni.

Apoi sunt acei soferi care se incapataneaza sa conduca pe primele benzi, chiar daca nu au viteza si chiar daca este loc indeajuns pe celelate benzi unde se poate conduce mai incet.  Iar daca te vad in oglinda retrovizoare ca esti in spatele lor apasa frana dintr-o data, fara un motiv anume. In aceasta categorie cam intra indienii.

O categorie speciala, care nu prea are legatura cu tara de origine sunt femeile.  Ele vor conduce in unele cazuri cu viteza maxima permisa si nu se vor da la o parte, chiar daca este loc pe benzile din dreapta pentru ca….ele conduc cu viteza maxima permisa. Se mai intampla ca unele din ele sa aplice machiaj in timp ce conduc, dar asta este o alta poveste.

Am inclus doar aceste nationalitati pentru ca sunt in cel mai mare numar si sunt cele mai vizibile in trafic.

Fujairah, Emiratul de dincolo de munti

Al cincilea emirat, ca marime, Fujeirah, este locul in care muntele se intalneste cu apa golfului. Drumul serpuit, printre munti traverseaza vai uscate si canioane sapate in piatra de timpul necrutator. Albul bej si finut al nisipului de langa Golful Persic ramane in urma, purtat fiind de colo colo de vantul fierbinte care se incumeta sa mai adie din cand in cand in caldura arzatoare a desertului. Dunele aurii si nemiscate ale desertului isi schimba culoarea incet, incet, pana cand imbraca straie ruginii, parca de toamna. In apropierea muntilor Hajar, cei care despart Fujeirah de restul emiratelor incearca parca sa se catere pe culmile golase, printre bolovanii razleti si peste crevasele sapate in piatra.

Drumul lasa in urma localitati razlete inconjurate de palmierii arsi de soare si parca uitate in timp. Doar antenele parabolice si stalpii operatorilor de telefonie mobila tradeaza nevoia omului de secol 21 de a razbate dincolo de crestele muntoase si de apa golfului fara a se deplasa. Nisipul ramane pierdut in urma si este inlocuit de un peisaj la fel de dezolant si trist. Culmi si vai golase, pietruite si sapate in piatra tin acum companie ochilor obisnuiti cu imaginea otelului si a sticlei inghesuite sub soarele arzator al Emiratelor.

La Wadi al Helo muntele inghite asfaltul drumul pentru cateva secunde, eliberandu-l in cealalta parte inaintand incet catre Golful Oman. In afara de cateva hoteluri si resort-uri prea multe nu sunt de vazut si de facut in Fujeirah, dar drumul pana acolo, peisajul gol, uscat si sterp merita efortul. E spectaculos sa vezi  cum stancile gri si golase inainteaza catre apa de un albastru inchis parca fugind de desertul care se apropie din urma.

O alta postare pe acelasi subiect mai gasiti si aici: https://emirateleprinochiiunuiroman.wordpress.com/?s=fujairah

fj1

 

fj3

fj4

fj5

fj6fj7

fj8

fj9

In imagini

De multe ori sunt intrebata si vad ca multa lume este curioasa sa stie cum este viata in Dubai sau in Emirate…nu stiu in ce masura ar putea da cineva un raspuns cat mai aproape de realitate, cat mai corect sau cat mai clar avand in vedere ca experienta de viata aici a fiecaruia este atat de diferita. Fiecare is are povestea si sfaturile proprii, experientele personale, fiecare vede viata aici dintr-un alt unghi. Am ales pentru aceasta postare un colaj de fotografii care prezinta viata aici asa cum o vad eu. Din nou, o experienta personala…cu siguranta unii vad Emiratele in cu totul alt fel…

col1col2col3col4col5col6natura&praf

sosele

Kunafah- un desert cu taietei

 

Kunafah, un desert foarte cunoscut in aceasta zona, ca de altfel in toate tarile arabe, este de fapt o alta tentatie culinara care odata incercata te poarta cu siguranta pe calea pierzaniei (odata testata, pierderea siluetei este garantata). Dar orice poate fi testat si consumat cu moderatie iar kunafah trebuie neaparat incercata. Ca mai toate dulciurile arabesti si kunafah este foarte , foarte dulce, dar daca va incumetati sa o faceti acasa, cantitatea de zahar poate fi controlata (nu e musai de respectat reteta, se poate trisa deoarece intentia este buna). Pozele pas cu pas pentru prepararea acesteia le postez mai jos, acum sa trecem la esenta , si anume reteta.

Este nevoie in primul rand de niste taietei speciali (in supermarket se gasesc la sectiunea alimentelor inghetate pentru ca nu sunt uscati precum pastele)- Kunafah, branza akawi (care se gaseste doar sarata si de aceea se va lasa in apa o zi intreaga, schimband apa la fiecare cateva ore), unt, zahar, fistic maruntit si putina apa.

Prima data taieteii se pun in robotul de bucatarie impreuna cu putin unt si se maruntesc (eu am folosit 250 gr de taietei si 100 gr unt) dupa care se scot pe o farfurie intinsa (sau se pun intr-un bol, dupa cum e mai comod) si se amesteca bine, astfel incat sa fie bine acoperiti cu unt. Se pun intr-o tava, se aseaza si se apasa bine dupa care se pun pentru 15-20 minute in cuptor la for mediu (pana prind o culoare aurie-maronie aproape). Intre timp branza se scoate din apa, se stoarce bine si se da pe razatoare. Se prepara un sirop dintr-o cana de zahar si o jumatate de cana de apa. Se fiebe pana devine un lichid mai gros.

Se scot taieteii de la cuptor, se acopera cu branza maruntita si se pun iar la cuptor pentru inca 15-20 de minute (sau pana ce branza s-a topit). Dup ace este gata, se scoate din cuptor, se acopera cu o farfurie intinsa si se intoarce astfel in cat branza sa fie la baza iar taieteii sus. Se toarna siropul de zahar pe deasupra (atat cat doriti, in functie de cat de dulce va place). Se decoreaza cu fistic maruntit sau cu muguri de pin. Se lasa sa se raceasca si este gata. Nu e chia rasa de greu, nu?

Retetele bineinteles variaza, in unele se adauga gris la taietei, unele folosesc gris in loc de taietei sau o combinatie de branza akawi si urda. Depinde de zona, gusturi si obiceiuri. Vorba aceea “cate bordeie, atatea obiceie”.

kunafah1kunafah2kunafah3kunafah4kunafah5kunafah6

Post Navigation