Viata din Emirate

Cum este viata in Emirate, ce lucruri noi am descoperit aici, care sunt diferentele intre un trai si altul, intre mentalitati, obiceiuri si traditii.

Archive for the category “Viata in Emirate”

Shishbarak- cealalta fata a papricasului

E ciudat cum uneori atat de departe de Romania, unele feluri de mancare sunt atat de similare. Probabil ca undeva, atunci cand drumurile s-au intersectat am preluat unii de la ceilalti cate una alta….E frumos atunci cand parca “de nicaieri” descoperi gusturi oarecum similare, gusturi pe care le asociezi cu anumite momente din viata sau cu anumite persoane. Cam asa mi s-a intamplat mie cand am gustat prima data Shishbarak- mi s-a parut ca seamana putin cu papricasul pe care il pregatea bunica mea cu mamaliguta….papricasul de pui pe care de multe ori il mancam dimineata mai ales in zilele de vacanta cand plecam la tara…Deosebirea dintre cele doua este ca Shishbarak se prepara cu iaurt in timp ce papricasul se face cu smantana sau lapte dulce. Am incercat si din aceasta reteta mai multe feluri dar eu personal am ramas cu urmatoarea:

Shishbarak

– carne tocata

-iaurt- in functie de cantitatea care se gateste

– o ceapa medie

– putin usturoi

– faina

-ulei de masline

– coriandru verde

– putin amidon

-unt

– sare si piper

Carnea tocata se caleste putin cu ceapa taiata marunt, sare si piper. Se prepara un aluat intocmai ca cel pentru paste (seamana cu tortellini) din faina, ulei de masline, putina sare si apa. Se intinde o patura subtire peste care se pune din loc in loc din amestecul de carne tocata si ceapa. Se intinde o alta patura, subtire, care se pune pe deasupra si se formeaza mici pachetele cu carne tocata. Se lipesc bine si se taie (eu am folosit o forma pentru prajiturele), dupa care se pun pe o farfurie si se stropesc cu putina faina ca sa nu se lipeasca. Iaurtul se ameseca bine cu amidon (eu am folosit 7 iaurturi de aprox.200gr si 2 linguri de amidon- amidonul se pune pentru ca iaurtul sa nu se separe) si se pune la fiert la foc foarte mic, amestecandu-se bine din cand in cand. Separat, se pune intr-o tigaie unt si usturoi si se lasa la calit foarte putin- doar pana cand se simte miros de usturoi- dupa care se adauga coriandrul verde taiat marunt. Pachetele cu carne se pun la fiert in apa cu sare- se pun cand apa fierbe tare iar cand se ridica deasupra se scot si se lasa sa se scurga de apa.

Odata ce iaurtul incepe sa fiarba se adauga pachetelele cu carne si se lasa vreo 15 minute la fiert. Cand sunt gata se adauga usturoiul calit in unt impreuna cu coriandrul verde, sare si piper daca mai este nevoie.

Nu este tocmai o reteta pentru cei care sunt la dieta, este o reteta care necesita timp, dar este delicios. Sosul facut din iaurt poate parea acru, dar daca se adauga smantana se shimba putin 🙂

Shishbarak

shish5

Advertisements

Reintoarcerea la desert

Cineva spunea candva ca “poti sa-i scoti pe arabi din desert, dar nu poti scoate desertul din ei” si parca oricate “stele” ar avea Emiratele, oricat de stralucitoare ar fi masinile lor, oricate Blackberry sau IPhone ar avea, tot se intorc la desert; de acolo au pornit si cred ca inca se mai definesc prin acesta. Pentru un ochi neinitiat, obisnuit numai cu verdele crud de acasa poate parea fad, neprimitor, arid si gol. Si totusi ei inca se mai bucura de un ceai sau o cafea facute pe carbuni in desert, de intrecerile cu soimi, de vremea care odata cu venirea “iernii” 😉 le permite sa stea mai mult pe-afara. Ce mi s-a parut frumos intr-un fel anume e modul in care de fiecare data cand au ocazia aduc desertul langa ei, corturile, ceaiul, cafeaua si camilele. Femei trecute de mult de prima tinerete, poate chiar si de a doua, inca mai confectioneaza traditionalele burqa emirateze, brodeaza rochii colorate iar cele mai tinere aplica henna. Camilele, si ele imopotonate, asteapta linistite in nisipul moale pe urmatorul curios pe care il vor plimba, cafeaua fierbe in ibricurile ce aduc aminte de cele “1001 de nopti”.

Ai spune ca peisajul acesta desertic nu poate adaposti nimic care sa-ti incante privirea, si totusi e atat de multa culoare. In rochiile femeilor si podoabele lor, in pernele care impodobesc si “mobileaza” corturile, in zorzoanele cu care sunt impodobite camilele…

Si nici macar nu trebuie sa mergi in desert ca sa-i descoperi pentru ca ei au adus desertul in oras. Langa Festival City se afla Bedouin Lifestyle Camp cu ocazia Dubai Shopping Festival…

1

2

3

45

6

7

9

10

11

 

Craciunul printre nisipuri

Craciunul, poate singura sarbatoare din an pe care mai toti dintre noi o asteapta cu acelasi entuziasm ca si atunci cand eram copii, am adus-o cu noi si aici, pe nisipurile emirateze. Braduti si globuri avem, colinde se aud ici si colo prin mall-uri si magazine, Mosul va veni cu singuranta, si totusi parca lipseste ceva. Lipseste aerul rece si taios de afara, zapada care proaspat cazuta scrasneste sub greutatea cizmelor, mirosul de iarna si calmul noptii de Ajun care este din cand in cand tulburat de vreun “cetatean turmentat” care prins fiind de febra colinzilor uita de ora tarzie a noptii si-si continua recitalul precum o banda de casetofon stricat.

Si cel mai mult lipseste (mie personal asa mi se pare) mirosul sarmalelor care se gatesc noaptea tarziu in oala mare de lut, miros amestecat cu cel al cetinei verzi de brad, haiosele umplute cu magiun de prune, carnaciorii proaspat prajiti si intansi pe platou. Cetele de colindatori cu obraji rosii au fost inlocuite de grupuri de filipinezi micuti si zambareti care de sub caciulile rosii canta un Jingle Bells atat de comercial acum.

Brazii mari, frumos si atenti impodobiti sunt mai la tot pasul, pana si oameni de zapada au rasarit sub soarele Emiratelor.  Ursuleti de plusi stau alaturi de  spiridusi verzi si nelipsitul Mos impodobind vitrinele perfect luminate ale multor magazine. Acum, daca ma gandesc bine, parca Brondosii nostri (cel putin asa se numesc in Ardeal) fie ei cat de urati, mi se par mult mai spectaculosi si mult mai aproape de ceea ce recunosc eu drept Craciun. Aici traim un fel de Craciun de film, un Craciun comercial, precum doar in filmele holywood-iene se vede. Frumos colorat, perfect impodobit, dar fara miros. Il vad, il aud, dar nu il miros. Aici nu miroase a Craciun.

😉

Christmas1

Christmas2

Christmas3

Christmas6

Christmas7

Christmas8

Christmas9

Christmas11

Christmas10

Christmas4

Salata cu cous cous

De multe ori cand vine vorba de mancare nu imi doresc nimic altceva decat ceva rapid, usor de preparat si gustos. Salatele sunt intotdeauna o optiune buna, dar parca o salata mai altfel nu ar strica. Am descoperit o reteta (bineintele am modificat-o putin, asa mai pe gustul meu) care poate tine loc de cina, aperitiv  sau chiar pranz ; foarte usor de preparat si foarte rapid: salata cu cous cous.

Am folosit o cana mare de cous cous (masurat dupa ce este gatit), 2 rosii potrivite (taiate cubulete), 1 castravete mare (taiat cubulete), o ceapa mare taiata marunt si o conserva de naut. La toate acestea am adaugat 1 lingurita menta uscata, sucul de la o lamaie verde, 2 lingurite otet balsamic, sare si piper dupa gust. Le-am amestecat cu putin ulei de masline iar rezultatul a fost foarte gustos.

Simplu, nu?

😉

salata couscous

Un colt de Romania, pe pamant emiratez

Cred ca niciodata nu se simte importanta datei de 1 Decembrie atat de mult decat atunci cand esti departe de casa. Poate doar in aceasta zi am simtit cu totii ca totusi ne leaga ceva unii de altii, chiar daca nu prea ne cunoastem, chiar daca printre cele 192 de nationalitati ne pierdem.

Cu ocazia acestei zile, noi am fost cei in centrul atentiei, noi am fost  intrebati al cui steag este steagul arborat alaturi de cel emiratez, noi am fost intrebati ce nationalitate reprezinta. Si pentru prima data celelate nationalitati au trebuit sa faca un pas inapoi, sa fie musafiri la masa noastra.

Am avut parte de un 1 Decembrie insorit (plouase cu galeata in ziua anterioara), de oameni extraordinari care pentru cateva ore au lasat la o parte comfortul caminului propriu si au venit sa petreaca cateva ore in compania unor compatrioti. Ne-am bucurat de traditionalii cozonaci, mititei, sarmalute, chiftelute, iahnie de fasole si bineinteles, nelipsitul gratar. Ne-am etalat iile noastre frumos colorate, culorile steagului national, placerea de a-i intalni si discuta cu ceilalti romani.

Si ca sa fim romani pana la capat, am avut si noi grupul nostru care a ales sa stea deoparte, parca sa priveasca de la distanta. Dar important este ca au venit si ca ne-am vazut. Data viitoare cand voi auzi vorbindu-se romaneste prin mall-uri nu mi se va mai parea atat de surprinzator.

La multi ani Romania, de pe nisipurile emirateze.

😉

daniela5

daniela2

cupcakes

Daniela1

1Dec

daniela3

daniela4

Ramadanul prin ochii unui roman

Se apropie din nou luna Ramadan, o luna cu multe semnificatii si foarte speciala pentru fiecare credincios musulman. Ceea ce stiam eu despre aceasta luna este doar faptul ca nu se mananca in timpul zilei….si cam atat. Din nou, doar dupa ce am ajuns aici am descoperit ca Ramadan-ul nu este atat de „infricosator” pe cat aveam eu impresia si ca exista un „feeling” foarte strans legat de familie si timp petrecut alaturi de cei dragi pe toata perioada lunii Ramadan.

Aceasta luna este a noua luna din calendarul islamic, este luna in care Coranul a fost revelat profetului Mohammad, motiv pentru care este considerata luna cea mai sfanta a calendarului islamic. Incepe odata cu observarea lunii noi si dureaza 29 sau 30 de zile, in functie de cand este luna noua observata din nou.

Pe toata durata Ramdanului credinciosii nu mananca si nu beau nimic (nici macar apa) de la rasaritul si pana la apusul soarelui. O data cu apusul soarelui are loc chemarea la rugaciune care semnifica si terminarea postului pentru ziua respectiva. Iftaar-ul (micul dejun) de obicei incepe cu servirea catorva curmale si se bea putin iaurt sau suc de fructe sau chiar apa. Dupa aceasta se continua cu o supa si restul preparatelor.

In timpul acestei luni credinciosii trebuie sa tina nu doar postul ci si sa se abtina de la micile „rautati” si „tentatii” ale vietii de zi cu zi. In ultimele 10 zile ale Ramadan-ului are loc Laylat al Qadr, nu se stie exact in care noapte si considerata cea mai sfanta noapte a anului, noaptea in care au fost revelate primele versete ale Coranului.

In aceste ultime 10 nopti moscheile sunt mai pline decat de obicei de credinciosi. In timpul Ramadanului fiecare credincios musulman are obligatia de a oferi „Zakat”, o donatie pentru cei saraci.

Eid al Fitr, este este sarbatoarea care marcheaza sfarsitul Ramadanului.

Deoarece Emiratele sunt o tara musulmana, mancatul in spatii publice si la vedere se pedepseste cu inchisoarea. Cu toate acestea, exista restaurante care doar livreaza mancare la domiciliu pentru populatia de alte confesiuni, iar in incintele hotelurilor se poate manca in restaurante doar ca acestea sunt inchise cu niste perdele.

Programul de lucru este mai scurt iar in mall-uri nu mai rasuna muzica de la fiecare magazin. Se cere in general mai multa prudenta, in special in ceea ce priveste imbracamintea si modul in care se vorbeste in public.

In rest, eu cred ca este interesant de observat obiceiurile, traditiile si semnificatiile acestei luni.

Ramadan Kareem!!

Molokhia- O singura planta, multe posibilitati

Pana sa ajung in Emirate habar nu am avut ca exista asa ceva, de cum se consuma nici nu mai vorbesc. Insa, o data ce am descoperit-o pot spune sincer ca este excelenta. Molokhia este o planta care aduce oarecum cu urzicile de pe la noi (oarecum la forma dar bineinteles fara tepii urzicilor), are un gust specific, putin amarui, si se gaseste ori sub forma proaspata, in legaturi, ori congelata si gata tocata. Mie personal imi place varianta proaspata cu toate ca dureaza destul de mult pana se curata si se separa frunzele de tulpina.

Se pare ca aceasta planta a fost consumata inca din Egiptul Antic si este considerata de unii ca un fel de mancare traditional din Egipt insa poate fi intalnita peste tot  in bucataria Orientului Mijlociu. Se consuma fie cu carne de pui, miel sau iepure fir sub forma unei supe sau asemanatoare unui sos servit langa orez. Eu aleg varianta proaspata a molokhiei deoarece in varianta congelata atunci cand se gateste lasa un lichid vascos asemanator cu cel al bamelor.

O prepar in felul urmator:

– 5 leg. Molokhia (aprox. 4 portii)- frunzele separate de tulpini si spalate bine

– 200 gr.carne tocata

– 4 catei de usturoi zdrobiti

– sare si piper dupa gust

– putina apa (3 linguri)

– putin ulei

– o lamaie

Pun carnea tocata la prajit doar cat sa prinda putina culoare dupa care adaug frunzele de molokhia in serii pt ca ocupa volum dar scad repede. Amestec bine de fiecare data si acoper cu un capac.  Dupa ce molokhia a scazut adaug apa, sarea, piperul si usturoiul si le las sa se gateasca pana ce frunzele de molokhia nu mai sunt tari la gust. Lamaia se adauga la final, in functie de preferintele fiecaruia. Se poate servi langa orez sau cu lipie arabeasca. Aceasta planta este foarte bogata in vitamina C, fier, calciu, betacaroten, etc. precum si o buna sursa de fibre in dieta.

Roman intr-o tara islamica

Islamul, religia de stat a Emiratelor Arabe, nu reprezinta doar un set de norme (sau ghid) pentru asumarea responsabilitatiolr religioase ci si un mod de viata. De la chemarea la rugaciune (5 ori pe zi) pana la interzicerea consumului de mancare in locuri publice in timpul Ramadanului, Islamul este prezent in viata oricarui rezident al Emiratelor fie ca este adept al acestei religii sau nu.

De multe ori povestile si reportajele din media ne distorsioneaza perceptia anumitor lucruri sau intamplari. La fel se intampla si in cazul Islamului. Nu de putine ori mi s-a intamplat sa fiu intrebata de cunoscuti cum m-am acomodat in Emirate, daca port „haina aia neagra”  🙂   , daca sunt biserici, daca merg la biserica, daca pot sa ma imbrac cum vreau eu, daca pot sa ies afara singura, daca pot sa merg unde vreau eu, etc…

Desi Emiratele (Dubai in special) sunt mai liberale in ceea ce priveste portul fiecarui individ, practicarea religiei proprii (da, sunt biserici in Dubai, chiar si ortodoxe, exista chiar si un templu hindus), Islamul ramane litera de lege. Personal, eu nu m-am simtit niciodata discriminata pe baza faptului ca nu as apartine acestei religii, dimpotriva, exista chiar unele avantaje (programul de lucru redus in timpul Ramadan-ului, ghiseele „ladies only”, salile de asteptare „ladies only”).

Deci, pe scurt chiar daca traiesc aici nu trebuie sa port „haina aia neagra”, pot sa merg unde vreau eu (ba chiar pot sa si conduc… 🙂  ), pot sa merg unde vreau eu (fara insotitor), aaa…..si pot si sa lucrez.

Islamul este un mod de viata, o religie, dar nu se compara cu ceea ce este prezentat de multe ori in media din vest.

 

Oud- o esenta fara egal in lumea parfumurilor

Oud, un “parfum” poate prea putin cunoscut in lumea vestica (sau cel putin la noi) este o esenta care poate surprinde sau chiar soca simturile olfactive ale “necunoscatorilor”. Este present sub diferite forme (rasina in forma sa pura), parfum concentrat (care se vinde in recipient de 3-5 ml si care este foarte scump), parfum intr-o forma uleioasa (perfume oil care este la fel de puternic insa se vinde in recipiente mai mari 30- 50 ml), betisoare parfumate care se ard sau sub form unor chipsuri care se ard insa pe carbuni incinsi.

In mod normal acest parfum (nici nu stiu daca e corect sa fie numit parfum) provine de la scoarta unui copac (agarwood) amestecata cu rasina acestuia. Acest copac in momentul in care este infectat cu un fel  de ciuperca (mucegai) pentru a se proteja, produce o rasina parfumata. In momentul in care se recolteaza aceasta rasina sunt taiate doar acele parti care au fost infectate. Parfumul in forma sa finala se obtine prin distilare. Aroma parfumului se imbunatateste odata cu trecerea timpului.

Agarwood este cel mai scump lemn din lume la fel si uleiul acestuia (este nevoie de 20 kg de lemn pentru a produce doar 12 ml de ulei). Unii spun ca oud-ul de cea mai buna calitate provine de la copacii care au o varsta mai mare de 100 de ani. Azi un kg de oud costa aproximativ  12,000 de dirhami (aprox 3,000 de euro) insa pretul poate sa ajunga si pana la 200,000 de dirhami pt un kg de cea mai buna calitate.

Parfumul, sub aceasta forma de Oud a fost folosit inca din vechime in China antica, Vietnam, Burma, India, etc.

Varianta comerciala este una de parfum fara alcool, cu miros foarte puternic cu nuante de lemn de sandal la care sunt adaugate arome de scortisoara, mosc, iasomie, sofran sau fructe.

Imaginile de mai jos sunt oud sub forma sa de rasina.

 

Ras al Khaimah, emiratul “varfului de cort”

Ras al Khaimah este un alt emirat din confederatia celor sapte emirate situat pe tarmul Golfului Persic, a carui denumire tradusa in limba romana inseamna “varful cortului”. In trecut emiratul era cunoscut sub numele de Julphar si a fost o buna perioada de timp sub dominatie britanica.

Azi micul emirat incearca sa se evidentieze prinintermediul turismului si al industriei (este un mare producator de ciment si material de constructive – intamplarea face ca intr-un magazine de profil din Romania am vazut gresie si faianta cu logo-ul RAK- ….ce mica e lumea asta mare…..)

Este un emirat linistit zic eu, potrivit pentru acele momente cand iti doresti liniste si calm. Sunt o multime de hoteluri si resort-uri turistice deci o gramada de posibilitati pentru a alege. Doua orasele pe care le voi aminti  sunt Jazirat al Hamra (un fel de insulita cu o gramada de proiecte imobiliare)si Masafi, foarte cunoscut aici pentru apa Masafi.

Orasul Ras al Khaimah este destul de micut, oarecum lipsit de opulenta, aglomeratia si traficul din Dubai sau Abu Dhabi dar pare mai “respirabil”. La fel ca si Fujeirah muntele este foarte aproape de apele golfului iar pe unele creste in timpul iernii s-au inregistrat usoare caderi de zapada (de vreo doua ori- cam ceea ce noi romanii am numi usoare fulguieli, insa aici e minune mare).

Post Navigation