Viata din Emirate

Cum este viata in Emirate, ce lucruri noi am descoperit aici, care sunt diferentele intre un trai si altul, intre mentalitati, obiceiuri si traditii.

Archive for the category “Viata in Emirate”

Spune-mi cum conduci, ca sa-ti spun de unde esti

Fiecare loc din lumea asta are particularitatile sale in ceea ce priveste  condusul, iar Emiratele nu fac exceptie. Ce am observat eu aici e ca modul in care se conduce este influentat de locul din care provine fiecare (intr-o masura mai mare sau mai mica). Postarea aceasta este asadar despre ceea ce am observat eu ca se intampla in trafic, sau despre cum se conduce.

Pe autostrada, nu conduc niciodata pe prima banda, care in mod normal ar trebui sa fie folosita doar pt depasiri si urgente pentru ca acea banda este una „speciala”. Este banda care „apartine” SUV- urilor cu geamuri fumurii, SUV-uri care circula cu viteza cam de la 120km/h in sus, SUV-uri care „flash-uiesc” celelate masini care se intampla sa fie inaintea lor si care daca nu se dau la o parte in momentul in care au terminat de „flashu-uit” urmeaza sa fie pur si simplu hartuite. Adica: SUV-ul se apropie fooooarte mult de masina din fata, continua sa „flash-uiasca” (uneori chiar sa claxoneze) si daca are spatiu va trece prin partea stanga, fara sa mai astepte ca masina sa-i faca loc sau sa se dea la o parte. Acestia sunt localnicii. Nu are rost sa intrati in dispute cu ei, pentru ca….sunt localnici. Cam asta spune tot.

Pe celelate benzi gasim dubitele care de obicei circula cu viteza mare, nu-mi par tare stabile sau sigure,  si sunt intotdeauna pline. Au si acestea obiceiul de a se apropia de masinile din fata lor daca acestea nu circula destul de repede (adica cam cu 120- 140 km/h) asa cum si-ar dori soferii care conduc aceste dubite. Dar se misca rapid pe alte benzi daca nu calci acceleratia si isi vad de drumul lor. Sunt conduse in general de indieni sau pakistanezi.

Urmeaza masinile care se misca de pe o banda pe alta fara a semnaliza, cu viteza, sau daca este trafic iti intra in fata fara nici o jena, exact in locul in care este iesirea. Cateodata mai deschid geamul si semnalizeaza cu mana sau iti fac semn ca vor sa intre inainte. Acestia sunt in general arabii.

Urmeaza taxiurile: daca se intampla se fii in spatele unui, condusul se deruleaza cam in felul urmator: acceleratie, frana, acceleratie, frana, acceleratie frana….si tot asa. Majoritatea soferilor sunt indieni.

Apoi sunt acei soferi care se incapataneaza sa conduca pe primele benzi, chiar daca nu au viteza si chiar daca este loc indeajuns pe celelate benzi unde se poate conduce mai incet.  Iar daca te vad in oglinda retrovizoare ca esti in spatele lor apasa frana dintr-o data, fara un motiv anume. In aceasta categorie cam intra indienii.

O categorie speciala, care nu prea are legatura cu tara de origine sunt femeile.  Ele vor conduce in unele cazuri cu viteza maxima permisa si nu se vor da la o parte, chiar daca este loc pe benzile din dreapta pentru ca….ele conduc cu viteza maxima permisa. Se mai intampla ca unele din ele sa aplice machiaj in timp ce conduc, dar asta este o alta poveste.

Am inclus doar aceste nationalitati pentru ca sunt in cel mai mare numar si sunt cele mai vizibile in trafic.

Advertisements

Fujairah, Emiratul de dincolo de munti

Al cincilea emirat, ca marime, Fujeirah, este locul in care muntele se intalneste cu apa golfului. Drumul serpuit, printre munti traverseaza vai uscate si canioane sapate in piatra de timpul necrutator. Albul bej si finut al nisipului de langa Golful Persic ramane in urma, purtat fiind de colo colo de vantul fierbinte care se incumeta sa mai adie din cand in cand in caldura arzatoare a desertului. Dunele aurii si nemiscate ale desertului isi schimba culoarea incet, incet, pana cand imbraca straie ruginii, parca de toamna. In apropierea muntilor Hajar, cei care despart Fujeirah de restul emiratelor incearca parca sa se catere pe culmile golase, printre bolovanii razleti si peste crevasele sapate in piatra.

Drumul lasa in urma localitati razlete inconjurate de palmierii arsi de soare si parca uitate in timp. Doar antenele parabolice si stalpii operatorilor de telefonie mobila tradeaza nevoia omului de secol 21 de a razbate dincolo de crestele muntoase si de apa golfului fara a se deplasa. Nisipul ramane pierdut in urma si este inlocuit de un peisaj la fel de dezolant si trist. Culmi si vai golase, pietruite si sapate in piatra tin acum companie ochilor obisnuiti cu imaginea otelului si a sticlei inghesuite sub soarele arzator al Emiratelor.

La Wadi al Helo muntele inghite asfaltul drumul pentru cateva secunde, eliberandu-l in cealalta parte inaintand incet catre Golful Oman. In afara de cateva hoteluri si resort-uri prea multe nu sunt de vazut si de facut in Fujeirah, dar drumul pana acolo, peisajul gol, uscat si sterp merita efortul. E spectaculos sa vezi  cum stancile gri si golase inainteaza catre apa de un albastru inchis parca fugind de desertul care se apropie din urma.

O alta postare pe acelasi subiect mai gasiti si aici: https://emirateleprinochiiunuiroman.wordpress.com/?s=fujairah

fj1

 

fj3

fj4

fj5

fj6fj7

fj8

fj9

In imagini

De multe ori sunt intrebata si vad ca multa lume este curioasa sa stie cum este viata in Dubai sau in Emirate…nu stiu in ce masura ar putea da cineva un raspuns cat mai aproape de realitate, cat mai corect sau cat mai clar avand in vedere ca experienta de viata aici a fiecaruia este atat de diferita. Fiecare is are povestea si sfaturile proprii, experientele personale, fiecare vede viata aici dintr-un alt unghi. Am ales pentru aceasta postare un colaj de fotografii care prezinta viata aici asa cum o vad eu. Din nou, o experienta personala…cu siguranta unii vad Emiratele in cu totul alt fel…

col1col2col3col4col5col6natura&praf

sosele

Kunafah- un desert cu taietei

 

Kunafah, un desert foarte cunoscut in aceasta zona, ca de altfel in toate tarile arabe, este de fapt o alta tentatie culinara care odata incercata te poarta cu siguranta pe calea pierzaniei (odata testata, pierderea siluetei este garantata). Dar orice poate fi testat si consumat cu moderatie iar kunafah trebuie neaparat incercata. Ca mai toate dulciurile arabesti si kunafah este foarte , foarte dulce, dar daca va incumetati sa o faceti acasa, cantitatea de zahar poate fi controlata (nu e musai de respectat reteta, se poate trisa deoarece intentia este buna). Pozele pas cu pas pentru prepararea acesteia le postez mai jos, acum sa trecem la esenta , si anume reteta.

Este nevoie in primul rand de niste taietei speciali (in supermarket se gasesc la sectiunea alimentelor inghetate pentru ca nu sunt uscati precum pastele)- Kunafah, branza akawi (care se gaseste doar sarata si de aceea se va lasa in apa o zi intreaga, schimband apa la fiecare cateva ore), unt, zahar, fistic maruntit si putina apa.

Prima data taieteii se pun in robotul de bucatarie impreuna cu putin unt si se maruntesc (eu am folosit 250 gr de taietei si 100 gr unt) dupa care se scot pe o farfurie intinsa (sau se pun intr-un bol, dupa cum e mai comod) si se amesteca bine, astfel incat sa fie bine acoperiti cu unt. Se pun intr-o tava, se aseaza si se apasa bine dupa care se pun pentru 15-20 minute in cuptor la for mediu (pana prind o culoare aurie-maronie aproape). Intre timp branza se scoate din apa, se stoarce bine si se da pe razatoare. Se prepara un sirop dintr-o cana de zahar si o jumatate de cana de apa. Se fiebe pana devine un lichid mai gros.

Se scot taieteii de la cuptor, se acopera cu branza maruntita si se pun iar la cuptor pentru inca 15-20 de minute (sau pana ce branza s-a topit). Dup ace este gata, se scoate din cuptor, se acopera cu o farfurie intinsa si se intoarce astfel in cat branza sa fie la baza iar taieteii sus. Se toarna siropul de zahar pe deasupra (atat cat doriti, in functie de cat de dulce va place). Se decoreaza cu fistic maruntit sau cu muguri de pin. Se lasa sa se raceasca si este gata. Nu e chia rasa de greu, nu?

Retetele bineinteles variaza, in unele se adauga gris la taietei, unele folosesc gris in loc de taietei sau o combinatie de branza akawi si urda. Depinde de zona, gusturi si obiceiuri. Vorba aceea “cate bordeie, atatea obiceie”.

kunafah1kunafah2kunafah3kunafah4kunafah5kunafah6

A avea sau a nu avea :”Wasta”

Fiecare loc si tara isi are obieciurile, practicile si cutumele sale; peste tot intalnim “asa da” – “asa nu” sau un fel de “asa stau lucrurile aici”.

Un fenomen, poate ciudat pentru un nou- venit, dar un fenomen cu care toti se obisnuiesc, ba unii chiar il folosesc este cel numit “wasta”. Se traduce drept influenta, autoritate, persoana de mijloc (mijlocitor), ideea este ca acest “wasta” se refera la acea persoana care te poate ajuta sa-ti atingi un scop. Este diferit de mita, cu toate ca exista si cazuri in care si banii au fost prezenti dar probabil ca cel mai apropiat termen ar fi cel de “pile si relatii”. Sistemul wasta cam functioneaza peste tot, este stiut de toata lumea si nu prea exista o lege sau cineva care sa-l pedepseasca.

Primul exemplu de” wasta” care imi vine in minte este nationalitatea. Nu este o persoana in acest caz, dar nationalitatea, respectiv pasaportul pe care il detii iti poate servi drept “wasta” atunci cand esti in cautarea unui job, de exmplu. Este lucru foarte bine stiut ca in multe cazuri ceea ce primeaza este nationalitatea, apoi pregatirea profesionala, experienta etc.. Un alt exemplu ar fi limba araba. Daca aveti un prieten/a cunoscator al acestei limbi, sa-l tineti aproape pentru ca v-ar  putea ajuta in multe situatii, iar daca o “rupeti” putin in araba e si mai bine…iar daca cunoasteti limba, deja aveti wasta in buzunar.

“Wasta” functioneaza pe principiul “a cunoaste persoana potrivita din locul potrivit”, un fel de “relatie” care sa te ajute sa atingi un scop personal. In momentul in care ai apelat la “wasta”, te poti astepta ca si persoana respectiva sa apeleze la tine tot din aceleasi considerente, de “wasta”. Poate fi vazut acest fenomen si ca un fel de “networking”, dar la un alt nivel . Poti apela la “wasta” nu doar cand esti in cautarea unui job dar si cand doresti sa iei permisul de conducere, te lupti cu birocratia serviciilor de telecomunicatii sau esti in cautarea unei scoli pentru copii. Fenomenul este prezent peste tot, in toate domeniile si este cunoscut de catre toti. Ca este acceptat sau nu de toata lumea, asta este partea a doua. Dar functioneaza.

Data viitoare cand cineva va ofera cartea de vizita, nu o aruncati imediat…nu se stie cand veti avea nevoie de “wasta”.

Calul Troian al comunitatii romanesti

Inevitabil cand traiesti in Emirate te lovesti de tot felul de traditii, credinte, legi (scrise si nescrise), cutume si obiceiuri. Nu ai cum sa stai doar in mica ta comunitate si de multe ori spatiul tau personal, virtual, etc este invadat ba de unul ba de altul cu tot felul de intrebari, de presupuneri, de stereotipuri. Ce ma mira pe mine, este “semnalul de alarma” care se “declanseaza” (in mintea unora, bineinteles) atunci cand se deschid subiecte care ar putea stirbi din puritatea noastra nationala, din “romanimea autentinca” dusa peste hotare. De multe ori am asistat la tot felul de discutii (de cele mai multe ori contradictorii) intre membrii comunitatii si conform “parerii” unora nu esti tocmai roman daca : nu mananci porc, daca ti-ai schimbat religia (se uita deja ciudat la tine mai ales daca esti femeie, ai trecut la Islam si porti hijab), nu recunosti si nu lauzi eforturile autoritatilor romane pentru comunitatea de aici (asta mi s-a intamplat chiar mie….o lunga discutie virtuala spre sfarsitul careia am fost frumos invitata sa-mi tin gura), pui intrebari referitoare la alte religii decat cea ortodoxa (da, unii traiesc cu impresia ca a fi roman inseamna neaparat a fi crestin- subiect (religia) se pare tabu, dupa parerea unora).

Postarea aceasta nu se vrea o critica, un debate, ci pur si simplu o observatie. Dragii mei romani din Emirate, cei pentru care “Brancoveanu Constantin Boier vechi si Domn crestin!Avem martiri crestini care nu si-au abandonat dreapta credinta ortodoxa nici macar in fata calaului” – ca sa citez un mesaj primit pe forumul romanilor “crestini” din Emirate- va aduc aminte ca traiti intr-o tara musulmana si mergeti la lucru in ziua de duminica, in ziua de Craciun si in ziua de Paste.

Va invit sa fiti mai toleranti fata de concetatenii vostri care nu va impartasesc aceeasi credinta, aceleasi obiceiuri si aceleasi cutume. A fi roman nu inseamna doar un singur lucru.

 

P.S.: Nu port nici hijab, nici nu sunt de credinta musulmana. Sunt pur si simplu o romanca careia nu-i plac discriminarile de nici un fel.

Din Emirate, va urez La Multi Ani!!

Am scris si anul trecut, ca doar atunci cand esti plecat peste hotare, intelegi si simti semnificatia zilei de 1 Decembrie. Si anul acesta romanii din Emirate au sarbatorit 1 Decembrie impreuna. Este al doilea an in care aceasta sarbatoare ne-a adus pe majoritatea impreuna, este al doilea an in care majoritatea romanilor au ales sa fie impreuna cu alti romani.

Probabil, este singura zi din an in care noi, cei de aici, putem sa stam in vazul lumii si sa aratam ca suntem romani, ca suntem oameni calzi, ca avem sa ne spunem lucruri bune, ca putem sa ne facem urari frumoase, ca putem sa trecem peste distante, ca suntem oameni pana la urma.

Carcotasii, cei pentru care romanii nu pot fi o comunitate, cei care se intrebau daca vor veni romani la eveniment, au cam tacut zilele acestea. Padure fara uscaturi, nu exista; suntem si cu bune si cu rele. Mie imi pare bine, ca am vazut inca o data padurea. Avem romani frumosi in Emirate, trebuie doar sa-i cunoasteti.

 

P.S.: Fotografiile sunt curtoazia celor care au participat la evenimentele in cinstea zilei de 1 Decembrie.

pic1

pic2.1

pic3

pic4

pic5

pic6

pic7

Mic dejun- Arabic Style, Manakish

Cand vine vorba de masa si de mancare nimic nu este simplu in Emirate, nici macar micul dejun. Pentru cei obisnuiti cu un sandwich sau un croissant si o cafea, micul dejun in stil arabesc poate fi o adevarata provocare…la propriu. Ca fiecare masa a zilei si micul dejun poate fi foarte abundant dar si foarte variat. Puteti gasi in acelasi timp pe masa masline, humus, branza haloumi, makdous( vinete marinate si umplute cu nuci), labneh (asemanator oarecum  iaurului care poate fi de doua feluri: bulgarasi mici, dati prin menta sau ca o smantana mai groasa stropita cu ulei de masline si putina menta uscata), fasole (asemanatoare unei salate, preparata cu rosii, ceapa, patrunjel, usturoi si ulei de masline), za’atar  (un amestec de uscat de oregano, cimbru, busuioc, sumaq si seminte de susan) sau manakish ( mana’ish).

Manakish, numic de unii “pizza arabeasca” este asemanator cu placinta de pe la noi (ma refer la cea prajita, nu coapta in cuptor), doar ca manakish-ul se coace in cuptor. Poate fi umplut cu spanac, seminte de rodii si scortisoara, cu labneh si legume proaspete, carne sau branza.

Personal, cel mai mult imi place cel de la un restaurant din Jumeirah, Arz Lebanon. Daca mergeti dimineata pe la ora 9 acolo,  ve-ti gasi intotdeauna proaspat, gata scos din cuptor.

mank1

mank2

Romanii prin ochii unui roman- sau despre cum se poarta ignoranta

Inevitabil, oriunde am fi in lume interactionam unii cu ceilalti; adica noi romanii intre noi si inevitabil ajungem la contradictii, diferente de opinie, etc. Dar macar incercam sa pastram o limita a bunului simt, sau cel putin incercam pana in momentul in care apare cocalarul moralizator, cel care a absolvit scoala vietii, cel care “ne cunoaste”, cel care “stie cu ce te ocupi” mai ales daca esti femeie in Emirate. Mi s-a intamplat, nu de putine ori, sa fiu apostrofata ca nu sunt indeajuns de romanca pt ca traiesc in Emirate, vezi Doamne printre “necredinciosi”, “nespalati” si “teroristi” printre indieni, arabi si negri. Am indraznit sa parasesc “patria muma” si sa—i las in urma pe Gigei si pe Miticii de bani gata, romanii “neaosi si adevarati”, ortodocsii care merg la biserica (din an in pasti”), specimenele “curate” care stiu sa toarne un litru de parfum pe ei ca lumea sa nu simta ignoranta. Poate parea un post agresiv si fara noima, dar pur si simplu am obosit de ignoranta adusa la pachet din “eterna si fascinanta Romanie”, ridicata la gradul de morala in mediul virtual si scuipata in fata noastra, a celor care din bun simt si respect unii fata de altii inghitim, refuzam sa comentam si la urma nu ne mai implicam….Traim printre 192 de nationalitati, daca unii nu ati inteles ce inseamna si ce implica asta, probabil ca locul vostru nu e aici ci pe maidan la “spart seminte” si turat motoare.

Cersetoria “window to window” sau “car to car”

Unul dintre lucrurile care imi place foarte mult in Emirate e ca oriunde ai iesi pe strada nu te agaseaza acei “nefericiti” care cu un copil agatat de gat implora mila sau un ban ca sa cumpere o paine. Si totusi….exista  perioade din an (cum ar fi in timpul Ramadan-ului) cand te miri de unde ies la iveala „saracii” si „ oropsitii” soartei care te roaga, foarte frumos (la propriu- probabil ca daca nu le dai nimic te injura si acestia in sinea lor) sa-i ajuti cu ceva.

Insa a aparut o noua „moda” a cersetoriei, un fel de a cersi mai elevat, mai inventiv, mai ascuns de ochii politiei care pedepseste cu inchisoarea aceste practici. Auzisem despre acest fel de a cersi dar mie personal nu mi s-a intamplat niciodata….asta pana ieri…

Eram undeva in zona Deira (o zona centrala, foarte circulata, cu mult trafic) pe la orele dupa-amiezii si ma pregateam sa ies dintr-o parcare cand observ in spatele meu un SUV (nu-mi aduc aminte ce tip dar avea placutele de inmatriculare din Arabia Saudita). Astept sa treaca, crezand ca este in cautarea unui loc de parcare cand soferul sa hotaraste sa parcheze in locul de langa masina mea. Lasa geamul jos si incepe sa faca semne….prima data am avut impresia ca s-a ratacit si vrea sa intrebe daca pot sa-l ajut cu indicatii…observ ca sunt si copii in masina….cu siguranta s-a pierdut, nu? (nu ca as fi de foarte mare ajutor, la capitolul explicatii  rute de acces nu stau foarte bine…). Ma intreaba daca vorbesc limba araba, si daca as putea sa-l ajut…nu, deci nu vorbesc limba araba- nu stiu cum as putea sa-l ajut…si incepe sa turuie intr-o engleza destul de corecta (ca sa vezi) o istorioara siropoasa: ca a venit din Arabia Saudita, ca a fost la Haj la Mecca (lucru total lipsit de importanta, dar nici asta nu conteaza), ca a venit in Emirate de nu stiu cata vreme si de cand a venit a fost atat de ghinionist ca a fost intr-un accident de masina si nu stiu ce ruda i-a murit (masina nu avea absolut nici o zgarietura) si are copii in masina si vor sa se intoarca acasa dar nu mai au bani nici macar de mancare pentru copii…..HA!!

Deci, ce-as putea sa-i raspund unui astfel de individ care este in stare sa minta in acest hal, de fata cu copii?? Recunosc ca mi-a trecut prin cap ca s-ar putea sa fie vreun dezechilibrat mintal, de injurat nu pot sa-l injur (desi imi venea sa-i spun verzi si uscate) ca asa ceva se pedepseste aici, apoi masina lor e muuuult mai mare decat masina mea, daca se dau jos si incep sa-mi zgarie masina, sau cine stie ce?? Da, recunosc ma uit la filme de groaza…si totusi nu se stie nicodata peste cine dai….

Asa ca am incercat sa par cat se poate de miloasa, compatimitoare, etc. si l-am rugat sa mearga neaparat la politie si sa ceara ajutor, mai ales daca a fost intr-un accident de masina….neaparat trebuie mers la politie pentru ca sigur il vor ajuta…..Sa fi vazut cat de frumos mi-a multumit si cat de repede a ridicat geamul si a plecat….

Hmmmm….cersetorie la nivel inalt…”car to car” sau” window to window”…

Post Navigation