Viata din Emirate

Cum este viata in Emirate, ce lucruri noi am descoperit aici, care sunt diferentele intre un trai si altul, intre mentalitati, obiceiuri si traditii.

Archive for the category “Viata in Emirate”

45 de ani de desert

45 de ani, atat i-au fost necesari unei natiuni sa construiasca cele mai inalte cladiri din lume, cele mai mari si aglomerate aeroporturi din lume, cele mai, cele mai si cele mai.. . Povestea a inceput odata cu anuntul britanicilor din 1968 de a se retrage din zona Golfului Persic 3 ani mai tarziu. Planul initial a fost acela de a se forma un singur stat format din Bahrein, Qatar si Statele Armistitiului insa interesele de natura diferita au facut ca acest plan sa fie fara succes. Negocierile care au continuat au condus la independenta Bahreinului , Qatarului si aparitia unui nou stat.

In iulie 1971, 6 din cele 7 State ale Armistitiului ( Abu Dhabi, Dubai, Sharjah, Umm al-Qawain, Ajman si Fujairah) au format Emiratele Arabe Unite, stat ce a devenit independent la 2 Decembrie 1971. In anul urmator li s-a alaturat Ras al Khaimah iar Seicul Zayed (guvernatorul Abu Dhabi-ului) a devenit primul presedinte al noului stat.

Ceea ce mie personal mi se pare fantastic este modul in care ei au reusit sa transforme niste teritorii pustii, dominate doar de pescuit, culegerea perlelor si palmieri  intr-un spatiu in care 192 de nationalitati reusesc sa existe impreuna. E fantastic sa poti intr-un timp relativ scurt sa faci trecerea de la case acoperite cu crengi de palmieri la hoteluri de 7 stele si sa aduci iarna in desert.

Noua romanilor ne-au trebuit 68 de ani sa scapam de comunism si 51 de ani sa scapam de Ceausescu. Ei au construit primul aeroport in Dubai in 1960 cu o singura pista, lunga de 1.8 km facuta din nisip tasat. Azi, 56 de ani mai tarziu, aeroportul din Dubai are o capacitate de 90 de milioane de pasageri si 7700 de zboruri saptamanale. Henri Coanda a fost construit tot pe atunci…

Este absolut fantastic ca in 6 ani sa construiesti cea mai inalta cladire din lume, pista de schi la 50 de grade iar in 2 ani sa faci un canal lung de 3 km care sa uneasca o laguna cu Golful Persic in timp ce trece printr-un parc si pe sub o autostrada.

Nu pot decat sa admir ravna cu care Emiratele vor sa fie „cele mai cele”…

Cu ocazia zilei de 2 Decembrie uram Emiratelor „La Multi Ani”!

P.S Pozele postate mai jos nu imi apartin. Sursa acestora se afla pe poze.

old-dubai-creek-1951

part-033sheikh-zayed

dubai3

Dubai-ul si globul de cristal

Concediu. Din 365 de zile pe an doar vreo 14 (ori pt fericiti 21) conteaza cu adevarat. Adica cele in care nu trebuie sa te trezesti dis de dimineata, nu trebuie sa transpiri si sa-ti mananci nervii in trafic si cel mai important- n-ai de mers la munca. Nu tu email la care e de raspuns imediat, fara telefoane dupa orele de program (ok, mai sunt unii care nu stiu sau se fac ca au uitat ca esti in concediu), fara sedinte lungi si plictisitoare.

Vara, un anotimp atat de frumos pe care multi il asteapta cu nerabdare- sa mearga la mare, la soare- este un adevarat exod pt cei care traiesc in Emirate. Toata lumea incearca sa plece catre meleaguri mai verzi si mai racoroase pt ca la 50 de grade celsius soarele chiar nu iarta.

Si rasuflam usurati de indata ce am aterizat pe alte tinuturi cu o clima mai primitoare. Ne „spalam” ochii cu verdele proaspat, ne refacem plinul cu oxigenul respirabil din aer, ne bucuram de apa rece (ca in Dubai avem doar calda si fierbinte) de la dus si postam poze cu ploaia si baltocile de peste tot pentru ca dupa ani si ani petrecuti in desert ploaia a ajuns sa ne bucure precum jucariile pe cei mici.

Si ce frumos e sa te trezesti dimineata cu fereastra deschisa fara grija ca vei gasi intregul desert in camera….apoi incet, incet te tarasti in bucatarie sa faci cafeaua dar nu mai ai lapte…nu-i bai, ca suni la magazinul de jos si iti aduc imediat o sticla ori un carton de lapte, right? Nu prea cred..nu-i bai, putina miscare nu strica, e chiar recomandata.

Apoi urmeaza vizitele- pe la parinti, rude, prieteni, cunostinte..drumuri, drumuri- lungi si multe. Te opresti la benzinarie ca sa faci plinul si o data ajuns acolo astepti in masina…mda, rezervorul ala nu se va umplea singur asa ca mai bine te dai jos si purcezi la actiune. Asta se intampla cam la prima excursie cu masina, mai tarziu iti revine memoria si stii care-i mersul lucrurilor.

Citisem acu ceva vreme un articol al unei tanti tare suparata pe diaspora..pe romanii care se intorc in tara si se duc la supermarket ca niste” ne-educati” si isi insira ostentativ toate cumparaturile pe banda casei de marcat. A uitat de cei pe care i-a ” lovit” amnezia si asteapta sa le fie puse in pungi cumparaturille de catre casier. Va dati seama cata lipsa de „educatie”? Glumesc…dupa ani buni petrecuti aici si cumparaturi peste cumparaturi la capatul carora cineva iti impacheteaza produsele, ba chiar se si ofera sa-ti impinga caruciorul la masina, se mai intampla sa ai si lapsus-uri din astea. Macar o data 🙂

Deobicei cei care traiesc in Dubai se plang mai intotdeauna de trafic: de soferi care conduc ca nebunii, de aia care apasa frana de parca joaca bambilici, de camioanele care-s prea multe, de semafoarele care nu-s toate sincronizate si dupa ce treci de unul, urmatorul e imediat rosu (asta ar fi explicatia conform careia fiecare accelereaza in momentul in care culoarea semaforului se schimba in galben)… Ei, sa vedeti cum e de condus in alte locuri in care vieza maxima e 70 km/h ori sa vedeti cum e de condus in locuri unde camioanele au dreptul sa fie pe orice banda a autostrazii si nu au o limita de viteza diferita de masinile mici. Acolo sa vedeti trafic nasol…

Fie ca ne place sau nu Dubai-ul (sau Emiratele) au lumea lor aparte. Dupa ce traiesti aici cativa ani ai impresia ca traiesti intr-un glob de cristal.  Preiei unele obiceiuri care altora li se vor parea deplasate dar care aici sunt perfect la locul lor.  Ne-am obisnuit sa ne lasam geanta si telefonul in masina, sunam la ora 12 noaptea jos la magazin pt o doza de pepsi, ori la farmacie sa ne aduca o cutie de paracetamol (da, pana si farmaciile livreaza) si  zgribulim la 20 de grade celsius (cu plus, ca asa e iarna in Emirate).

 

ARTE-cu adevarat handmade in UAE/ ARTE, the Only Place for Handmade in UAE

Emiratele sunt cunoscute mai ales pentru opulenta si glamour insa intre atatea brand-uri si nume care de care mai pompoase exista o comunitate de oameni talentati in ale handmade- ului. De la picturi, obiecte de decor, bijuterii, hainute si pana la gemuri, paine proaspata si duciuri, toate se regasesc sub umbrela a ceea ce este ARTE.

ARTE este un targ care reuneste cateva zeci de artisti si artizani a caror indeletnicire este createa unor obiecte unice. Se intampla in fiecare luna in Dubai in Times Square si Oasis Mall si o data pe luna in Ras al Khaimah.

Veti intalni acolo artisti din Europa, din Asia, Africa dar si din America Latina ori Australia. Este un fel de ONU al handmade-ului in Dubai. Sunt oameni care iubesc sa creeze si iubesc sa-si impartaseasca creatiile cu restul lumii. Veti vedea ca aproape fiecare are o poveste de spus despre cum a inceput sa creeze si fiecare lucru creat are la randul sau o poveste.

ARTE- The Only Place for Handmade in UAE

The Emirates are mostly known for glamour and everything over the top but the fact is that among so many big brands and big names there is a wonderful community of handmade artists and artisans.

Creators of paintings, crafts and jewellery, home decor and clothes to heartwarming sweets, jams and lovely home made bread, all come together under the ARTE brand.

It is actually a handmade market place that takes place in Dubai (twice a month in Times Square mall and once in Oasis) and Ras al Khaimah. You will meet there artists from Europe, Asia and Africa but Also from the Americas and Australia. One could say that is actually a type of UNO of handmade based in Dubai.

They love everything handmade and they love to share their cretions and their stories with everybody. It is a warm, heartwelcoming community that tries to bring the best of handmade in a world that is all about consumerism, mass production and everything fast.

Each artisan has a story to tell and each creation has a story to show. You will love the colours, the beautiful things they have to offer and especially the people. Really worth visiting, an “out of the mall type” of market, yet with all the comfort of a mall trip.

 

 

 

Orice padure are uscaturile ei, dar si cand uscaturile iti strica padurea…

De ceva vreme datorita unui acord semnat intre UE si Emiratele Arabe, cetatenii romani care doresc sa viziteze Emiratele nu mai au nevoie de vize. Perfect, nu? Dubai-ul nu mai pare atat de neatins pentru cetateanul de rand, bilete ieftine de avion se gasesc, adica cum, numai Ponta si Dragusanu sa se lafaie la soare ori prin Cavalli?

Si cei mai fericiti au fost romanii de aici. Familiile îi pot vizita mult mai usor, isi pot petrece scurte vacante cu prietenii din tara, cu alte cuvinte in sfarsit suntem si noi pe aceeasi treapta cu englezii, francezii, nemtii, etc…DAAAR…daca pot sa vina familiile, prietenii, etc atat de usor inseamna ca la fel pot veni si uscaturile din tara. Smecherii, “baietii destepti”, milogii si mitocanii…

Si multi dintre romanii de aici (printre care si eu) nu s-au mai bucurat atat de mult ca s-au scos vizele. De ce? Pentru ca aici romanii sunt vazuti altfel. Aici nu suntem cunoscuti (cel putin nu inca) datorita furturilor, gainariilor si altor ocupatii de gen. Aici suntem respectati. Suntem cotati mai bine decat multe alte nationalitati (totusi nu atat de bine precum englezii, francezii, nemtii, americanii, etc), dar totusi avem o reputatie bunicica. Romanii isi vad de treaba lor, lucreaza, sunt oameni respectosi cu pozitii bune.

Dar bineinteles ca uscaturile nu au intarziat sa apara. De la “napastuiti ai sortii” cu imprumuturi la banca “facute din greseala” si ramasi fara servici din cauza “ghinionului”, “saraci” care au ajuns sa doarma pe bancile din parc ori la politie, ajutati de oameni cu inima mare, carora le-au intors dosul si s-au facut nevazuti, pana la “profesionisti” ai meseriei de “a-ti insusi ce nu-i al tau”.

Dar “Big Brother” nu doarme. Aici, in Emirate, vegheaza si nu se joaca de-a justitia. Si nici nu sta la targuiala in cazul in care vreunul din cei “gazduiti” in “hotelurile” sale intunecoase va vrea sa scrie o carte. Îi salta rapid si le da ceea ce merita. Probabil ca asta e singura noastra alinare. Nu ne dorim sub nici o forma sa avem aceeasi eticheta precum romanii din Europa de Vest.

Aveti mai jos cateva exemple:

http://m.thenational.ae/uae/courts/romanian-women-only-smoked-drugs-outside-uae-court-hears

http://m.thenational.ae/uae/courts/men-arrested-for-dh12-million-dubai-jewellery-theft

http://filipinotimes.ae/news/2015/01/15/affair-adds-to-trouble-for-women-prisoners-in-dubai/

http://www.romania-insider.com/fugitive-romanian-businessman-wanted-for-tax-evasion-held-in-the-united-arab-emirates/152904/

Biladi, Biladi- cu pasaport de Romania

Zilele trecute s-a intamplat sa fiu la ora 8 inca in scoala la care invata fiica mea. Nimic deosebit, doar ca exact la ora 8 se intoneaza imnul Emiratelor.  Stiam ca acesta se intoneaza zilnic la ora respectiva, dar niciodata nu s-a intamplat sa ma aflu in scoala sa vad reactia celor de-acolo. Aflandu-ma la casierie asteptam sa primesc o chitanta. Brusc incepe intonarea imnului, moment in care casierul lasa totul la o parte, se ridica in picioare luand pozitia de drepti…mi s-a parut putin ciudat…apoi uitandu-ma in jur am vazut ca receptionerele, fetele de la cafeneaua scolii si altii care se aflau in acea zona au lasat totul balta si s-au ridicat in picioare pana cand s-a intonat imnul. Apoi fiecare si-a vazut de treaba lui.

Si totusi…de cateva ori mi s-a intamplat sa o aud pe pitica mea fredonand in casa „Biladi, biladi….” (Tara mea/Patria mea- „Ishy Biladi”- este de fapt titlul acestuia si se traduce prin „Multi ani traiasca patria mea”). Si ma gandeam ca o noua generatie de copii romani creste “asimiland” un simbol important care pana la urma nu le apartine.

Imnul face parte din identitatea nationala a fiecaruia. E ceea ce ne face diferiti, ne scoate in evidenta, este un element prin care ne identificam prin care apartinem unui loc anume in lumea asta.

Experienta culturala este fenomenala pana la urma dar intrebarea care se pune este : ce facem noi pentru copiii nostri din punctul de vedere al identitatii culturale, al apartenentei la un grup anume?

De curiozitate, imnul Emiratelor il puteti asculta aici: https://www.youtube.com/watch?v=aBW0LGO_pgw

Scoala romaneasca- proiectul comunitatii romanesti in Dubai

De multe ori am scris pe acest blog despre lucrurile pe care romanii le aduc cu ei in Emirate, lucruri care sa le aminteasca de casa, de Romania. Insa cred ca cel mai important lucru este propria identitate. Mostenirea spirituala lasata de parinti, de bunici, de scoala de acasa, de traditiile si obiceiurile stravechi, istoria si limba noastra. Si nimic nu este mai greu decat sa le scoti la suprafata printre atatea alte tentatii ale zilelor noastre. Am mai spus si repet, traim printre 192 de nationalitati, sarbatorim Craciunul, Ramadan-ul, Diwali si multe alte sarbatori impreuna cu colegii si prietenii nostri din toate colturile lumii, am ajuns sa vorbim limba engleza non stop datorita imprejurarilor si mai rupem cate un „Marhaba” , un „Salam Alleikum” si un „Inshallah” cu cei din jurul nostru.

Si totusi o mana de oameni au pus pe picioare un mic proiect care sa transmita mai departe identitatea noastra. Un proiect destinat copiilor, fara nici un fel de finantare, pe baza de voluntariat si donatii. Pentru ca asa ce creeaza si se creste identitatea, prin buna-vointa. Fara fonduri si interes din partea autoritatilor dar cu mare entuziasm din partea comunitatii. Profesori voluntari isi rup din timpul lor pretios ca sa vina la Scoala Romaneasca si sa-i invete pe cei mici despre Romania, despre istoria, geografia, simbolurile si traditiile sale.  E mare lucru sa renunti la cateva ore din week-end pentru ca sa lucrezi voluntar, dar este pentru o cauza buna, asa se cresc oamenii. Romanii de aici nu au renuntat la identitatea lor si vor sa o transmita mai departe.

Scoala este noua, relativ mica, isi desfasoara activitatea vinerea intr-un spatiu pus la dispozitie de un membru al comunitatii. Parintii si profesorii participa la achizitionarea materialelor, orele sunt tinute in regim de voluntariat. Exista 3 grupe de elevi:  o grupa de gradinita si doua grupe de scoala. Copiii au activitati in cadrul unui club de lectura, ore de istorie, geografie , limba romana si activitati cu caracter creativ. Invata cantecele, citesc povesti, studiaza despre monumente istorice din Romania.

Cu siguranta acest proiect va creste odata cu copiii si le va aduce exact ceea ce le lipseste aici: informatia despre „acasa”.

Fotografiile sunt curtoazie a Scolii si gradinitei Romanesti Dubai. Virtual ii puteti vizita aici: https://www.facebook.com/groups/758516917514018/

 

scoala1

scoala2

scoala3

scoala4

scoala5

scoala6

scoala7

Ciudatenii si nu prea

Zilele trecute s-a intamplat sa-mi fie masina in service si sa trebuiasca sa parcurg o” teribila” distanta  pe jos…in vreo 15 min…nu ca asta ar fi o problema, mai ales acum cand in Emirate putem sa ne bucuram de vremea frumoasa de „iarna”…adica de temperaturi de 12 grade dimineata si vreo 28, hai fie 30 de grade la amiza. Dar dupa ce locuiesti o vreme aici 12 grade incep sa ti se para chiar putin si sa-ti fie putin frig….cand ai temperaturi de 45-50 de grade mai tot anul, nici nu ma mir. Dar nu despre asta este vorba…

Masina mea fiind in service m-am hotarat sa merg pe jos. In sfarsit pot sa respir aerul de-afara, pot sa fac doi pasi fara sa transpir instantaneu, ce mai….bucurie mare…Si merg asa, eu cu mine, observ ca masinile care treceau incep sa incetineasca si soferii sa se uite ciudat la mine, ba unii chiar au oprit (si daca va ganditi la tampenii sa stiti ca au oprit si doamne soferite) si s-au oferit sa ma duca la destinatie. Degeaba le-am multumit eu frumos si le-am explicat ca nu merg tare departe si ca e chiar ok sa mergi pe jos, tot au continuat sa se uite ciudat la mine. Li se parea de ne-inteles de ce vreau sa merg pe jos…

Si pentru ca tot a venit „iarna”, ne infofolim putin dimineata si seara. Mai punem fie o jacheta, fie un sal, fie a caciulita in cap copilului. Nimic ciudat pana aici pentru ca vremea poate fi chiar racoroasa. Si totusi, nu pot sa nu observ si sa ma mir atunci cand ii vad pe unii infofoliti cu jachete, fulare chiar, dar purtand slapi, ori sandale in picioare…

Aerul conditionat functioneaza una-ntr-una….nu conteaza cate grade sunt afara, inauntru (magazine si mall-uri mai ales) temperaturile sunt intotdeauna de Siberia….exagerez, nici chiar asa, dar inauntru e frig, cam 18 grade daca nu mai putin. Deci daca afara si in masina curg apele pe tine, in mall iti clantane dintii…

Un obicei absolut dezgustator pe care il au unii este acela de a scuipa….nu conteaza ca merg pe strada, ca sunt in masina, ei scuipa…pur si simplu. Astepti  in masina la semafor, in coloana, iar individul din fata ta pur si simplu deschide usa si-si elibereaza continutul cavitatii bucale pe strada..in timp ce asteapta la semafor….

Cu totii stim ca in Emirate sunt multe nationalitati, ceva de genul „cate bordeie, atatea obiceie”…deci daca lucrezi in birou cu un amalgam de oameni e imosibil sa nu te lovesti de obiceiurile lor…si uneori nu sunt tocmai usor de digerat. De exemplu, unora li se pare foarte normal ca dupa pranz sa eructeze in birou…fara nici o jena, cat de tare si bine pot, fara sa spuna macar „pardon”. Pur si simplu isi dau drumul…si chiar li se pare ceva normal…

Daca mergeti la cumparaturi in bazarul vechi, nu conteaza ca afara sunt 50 de grade si transpiri vale, vanzatorii de acolo vor sa-ti vanda cu orice pret o pashmina. In caz ca ti-e frig….la 50 de grade…si insista, insista pana ce te ratoiesti la ei…

La lift….lumea se inghesuie sa intre in lift….fara sa astepte ca cei care sunt inauntru sa iasa afara, ei se inghesuie…de parca ar zbura liftul si nu s-ar mai intoarce….

Si mai sunt atat de multe incat cred ca v-as plictisa cu unele si poate v-as inveseli cu altele….dar intr-o alta postare.

“Descult pe ulita Dubaiului”

Nu va speriati, nu este vorba de o postare siropoasa, mai incolo veti intelege.

Ca in fiecare an data de 1 Decembrie vine sa ne re-conecteze cu locul din care am plecat, cu locul in care am prins radacini. Nu conteaza cat de departe suntem, radacinile ne-au ramas acasa. Si niciodata si nicicand nu te simti mai roman si mai conectat de semenii tai decat la 1 Decembrie. Suntem departe de casa, suntem ocupati, avem programe incarcate, probleme in fiecare zi, dar o data pe an un fir invizibil ne leaga pe toti si ne aduce mai aproape unul de celalalt. Nu ne cunoastem cu totii, probabil ca de multe ori trecem unii pe langa altii fara sa stim, dar o data pe an tricolorul, ia si costumul national ne aduc impreuna si ne scot in fata. Ne recunoastem, ne salutam, ne regasim.

Ne-am intalnit ca de obicei in parc- avem deja o traditie de trei ani- cu familiile, cu prietenii, cu toti cunoscutii, am vorbit romaneste, am mancat romaneste si am trait pentru cateva ore romaneste.

Si pentru prima data am fluturat tricolorul cu mandrie pe „ulita Dubaiului” in fata marelui Burj. Am participat la parada organizata cu ocazia zile nationale a Emiratelor Arabe (care este pe 2 Decembrie) fiind singura tara participanta din Europa. Am fost o mana de oameni, toti cu suflet mare si am strigat cat am putut de tare „ROMANIAAA”. Am participat cu mandrie, fara a fi manati de interese, fara a fi obligati, doar din mandria de a fi roman si de a arata altora ca suntem aici, oameni mandri si frumosi. Costumele noastre nationale au atras toate privirile, am fost intrebati de unde suntem, ce purtam , am fost rugati sa facem poze cu localnici, cu indieni, cu filipinezi, cu mexicani, etc… Am indurat cu stoicism caldura si soarele arzator, unii au venit din Abu Dhabi si Al Ain doar ca sa participe si am facut fata cu succes si cinste.

Am fluturat tricolorul si am aratat tuturor ca Romania este frumoasa, plina de viata si culoare.

Ca de obicei, marele absent a fost Gica Contra, cel care prefera sa stea in spatele ecranului si sa se vaite ca avem o comunitate care nu ste unita. Dimpotriva, avem o comunitate care se misca, participa si creste.  Avem o comunitate mandra. Si este unita.

Cat despre titlu, cei care au participat la parada vor intelege, ceilalti trebuie sa vada detaliile.

Din Emirate va urez LA MULTI ANI!

picnic

parada3

parada2

Parada

Dau periuta pe o crenguta

Daca va plimbati prin magazinele din Satwa,  Karama sau cele din zona Naif e imposibil sa nu observati multitudinea de mirodenii, culorile si produsele de pe te miri unde. Ti-ar trebui zile intregi sa le vezi pe fiecare in parte si sa intelegi cum se pot folosi iar unele dintre ele au o intreaga istorie in spatele lor.

Printre acestea se numara si crenguta ori radacina de Miswaq.  Taiata in bucatele de aprox 30 de cm, aceasta radacina provine de la un arbore (Araq) destul de raspandit in peninsula Araba, Africa, India si mai departe, in Asia.

Folosirea sa a fost mentionata inca din timpul profetului Mohammad iar oameni de stiinta si-au dedicat ani intregi studiului proprietatilor acestei crengute. Ce se stie la ora actuala e faptul ca poate inlocui cu succes periuta si pasta de dinti, are proprietati anti-bacteriene extraordinare si previne aparitia cariillor.

Se foloseste in modul urmator: la un capat se curata putin de coaja (cam cum am curata un morcov- la fel ca in poza de mai jos), nu mai mult de vreo 5 cm dupa care de foloseste la fel ca si periuta de dinti pe fiecare dinte in parte. Partea deja uzata se va usca dupa o vreme astfel ca pentru o noua curatare aceasta se va indeparta. Daca cumva se usuca prea tare se poate re-hidrata daca se pune in apa de trandafiri.

Daca v-am starnit curiozitatea dati o raita prin magazinele din zonele respective si cautati-o.

DSC_0462

DSC_0463

Spune-mi cum conduci, ca sa-ti spun de unde esti

Fiecare loc din lumea asta are particularitatile sale in ceea ce priveste  condusul, iar Emiratele nu fac exceptie. Ce am observat eu aici e ca modul in care se conduce este influentat de locul din care provine fiecare (intr-o masura mai mare sau mai mica). Postarea aceasta este asadar despre ceea ce am observat eu ca se intampla in trafic, sau despre cum se conduce.

Pe autostrada, nu conduc niciodata pe prima banda, care in mod normal ar trebui sa fie folosita doar pt depasiri si urgente pentru ca acea banda este una „speciala”. Este banda care „apartine” SUV- urilor cu geamuri fumurii, SUV-uri care circula cu viteza cam de la 120km/h in sus, SUV-uri care „flash-uiesc” celelate masini care se intampla sa fie inaintea lor si care daca nu se dau la o parte in momentul in care au terminat de „flashu-uit” urmeaza sa fie pur si simplu hartuite. Adica: SUV-ul se apropie fooooarte mult de masina din fata, continua sa „flash-uiasca” (uneori chiar sa claxoneze) si daca are spatiu va trece prin partea stanga, fara sa mai astepte ca masina sa-i faca loc sau sa se dea la o parte. Acestia sunt localnicii. Nu are rost sa intrati in dispute cu ei, pentru ca….sunt localnici. Cam asta spune tot.

Pe celelate benzi gasim dubitele care de obicei circula cu viteza mare, nu-mi par tare stabile sau sigure,  si sunt intotdeauna pline. Au si acestea obiceiul de a se apropia de masinile din fata lor daca acestea nu circula destul de repede (adica cam cu 120- 140 km/h) asa cum si-ar dori soferii care conduc aceste dubite. Dar se misca rapid pe alte benzi daca nu calci acceleratia si isi vad de drumul lor. Sunt conduse in general de indieni sau pakistanezi.

Urmeaza masinile care se misca de pe o banda pe alta fara a semnaliza, cu viteza, sau daca este trafic iti intra in fata fara nici o jena, exact in locul in care este iesirea. Cateodata mai deschid geamul si semnalizeaza cu mana sau iti fac semn ca vor sa intre inainte. Acestia sunt in general arabii.

Urmeaza taxiurile: daca se intampla se fii in spatele unui, condusul se deruleaza cam in felul urmator: acceleratie, frana, acceleratie, frana, acceleratie frana….si tot asa. Majoritatea soferilor sunt indieni.

Apoi sunt acei soferi care se incapataneaza sa conduca pe primele benzi, chiar daca nu au viteza si chiar daca este loc indeajuns pe celelate benzi unde se poate conduce mai incet.  Iar daca te vad in oglinda retrovizoare ca esti in spatele lor apasa frana dintr-o data, fara un motiv anume. In aceasta categorie cam intra indienii.

O categorie speciala, care nu prea are legatura cu tara de origine sunt femeile.  Ele vor conduce in unele cazuri cu viteza maxima permisa si nu se vor da la o parte, chiar daca este loc pe benzile din dreapta pentru ca….ele conduc cu viteza maxima permisa. Se mai intampla ca unele din ele sa aplice machiaj in timp ce conduc, dar asta este o alta poveste.

Am inclus doar aceste nationalitati pentru ca sunt in cel mai mare numar si sunt cele mai vizibile in trafic.

Post Navigation