Viata din Emirate

Cum este viata in Emirate, ce lucruri noi am descoperit aici, care sunt diferentele intre un trai si altul, intre mentalitati, obiceiuri si traditii.

Archive for the category “Emiratele in imagini”

45 de ani de desert

45 de ani, atat i-au fost necesari unei natiuni sa construiasca cele mai inalte cladiri din lume, cele mai mari si aglomerate aeroporturi din lume, cele mai, cele mai si cele mai.. . Povestea a inceput odata cu anuntul britanicilor din 1968 de a se retrage din zona Golfului Persic 3 ani mai tarziu. Planul initial a fost acela de a se forma un singur stat format din Bahrein, Qatar si Statele Armistitiului insa interesele de natura diferita au facut ca acest plan sa fie fara succes. Negocierile care au continuat au condus la independenta Bahreinului , Qatarului si aparitia unui nou stat.

In iulie 1971, 6 din cele 7 State ale Armistitiului ( Abu Dhabi, Dubai, Sharjah, Umm al-Qawain, Ajman si Fujairah) au format Emiratele Arabe Unite, stat ce a devenit independent la 2 Decembrie 1971. In anul urmator li s-a alaturat Ras al Khaimah iar Seicul Zayed (guvernatorul Abu Dhabi-ului) a devenit primul presedinte al noului stat.

Ceea ce mie personal mi se pare fantastic este modul in care ei au reusit sa transforme niste teritorii pustii, dominate doar de pescuit, culegerea perlelor si palmieri  intr-un spatiu in care 192 de nationalitati reusesc sa existe impreuna. E fantastic sa poti intr-un timp relativ scurt sa faci trecerea de la case acoperite cu crengi de palmieri la hoteluri de 7 stele si sa aduci iarna in desert.

Noua romanilor ne-au trebuit 68 de ani sa scapam de comunism si 51 de ani sa scapam de Ceausescu. Ei au construit primul aeroport in Dubai in 1960 cu o singura pista, lunga de 1.8 km facuta din nisip tasat. Azi, 56 de ani mai tarziu, aeroportul din Dubai are o capacitate de 90 de milioane de pasageri si 7700 de zboruri saptamanale. Henri Coanda a fost construit tot pe atunci…

Este absolut fantastic ca in 6 ani sa construiesti cea mai inalta cladire din lume, pista de schi la 50 de grade iar in 2 ani sa faci un canal lung de 3 km care sa uneasca o laguna cu Golful Persic in timp ce trece printr-un parc si pe sub o autostrada.

Nu pot decat sa admir ravna cu care Emiratele vor sa fie „cele mai cele”…

Cu ocazia zilei de 2 Decembrie uram Emiratelor „La Multi Ani”!

P.S Pozele postate mai jos nu imi apartin. Sursa acestora se afla pe poze.

old-dubai-creek-1951

part-033sheikh-zayed

dubai3

Advertisements

Scoala romaneasca- proiectul comunitatii romanesti in Dubai

De multe ori am scris pe acest blog despre lucrurile pe care romanii le aduc cu ei in Emirate, lucruri care sa le aminteasca de casa, de Romania. Insa cred ca cel mai important lucru este propria identitate. Mostenirea spirituala lasata de parinti, de bunici, de scoala de acasa, de traditiile si obiceiurile stravechi, istoria si limba noastra. Si nimic nu este mai greu decat sa le scoti la suprafata printre atatea alte tentatii ale zilelor noastre. Am mai spus si repet, traim printre 192 de nationalitati, sarbatorim Craciunul, Ramadan-ul, Diwali si multe alte sarbatori impreuna cu colegii si prietenii nostri din toate colturile lumii, am ajuns sa vorbim limba engleza non stop datorita imprejurarilor si mai rupem cate un „Marhaba” , un „Salam Alleikum” si un „Inshallah” cu cei din jurul nostru.

Si totusi o mana de oameni au pus pe picioare un mic proiect care sa transmita mai departe identitatea noastra. Un proiect destinat copiilor, fara nici un fel de finantare, pe baza de voluntariat si donatii. Pentru ca asa ce creeaza si se creste identitatea, prin buna-vointa. Fara fonduri si interes din partea autoritatilor dar cu mare entuziasm din partea comunitatii. Profesori voluntari isi rup din timpul lor pretios ca sa vina la Scoala Romaneasca si sa-i invete pe cei mici despre Romania, despre istoria, geografia, simbolurile si traditiile sale.  E mare lucru sa renunti la cateva ore din week-end pentru ca sa lucrezi voluntar, dar este pentru o cauza buna, asa se cresc oamenii. Romanii de aici nu au renuntat la identitatea lor si vor sa o transmita mai departe.

Scoala este noua, relativ mica, isi desfasoara activitatea vinerea intr-un spatiu pus la dispozitie de un membru al comunitatii. Parintii si profesorii participa la achizitionarea materialelor, orele sunt tinute in regim de voluntariat. Exista 3 grupe de elevi:  o grupa de gradinita si doua grupe de scoala. Copiii au activitati in cadrul unui club de lectura, ore de istorie, geografie , limba romana si activitati cu caracter creativ. Invata cantecele, citesc povesti, studiaza despre monumente istorice din Romania.

Cu siguranta acest proiect va creste odata cu copiii si le va aduce exact ceea ce le lipseste aici: informatia despre „acasa”.

Fotografiile sunt curtoazie a Scolii si gradinitei Romanesti Dubai. Virtual ii puteti vizita aici: https://www.facebook.com/groups/758516917514018/

 

scoala1

scoala2

scoala3

scoala4

scoala5

scoala6

scoala7

“Descult pe ulita Dubaiului”

Nu va speriati, nu este vorba de o postare siropoasa, mai incolo veti intelege.

Ca in fiecare an data de 1 Decembrie vine sa ne re-conecteze cu locul din care am plecat, cu locul in care am prins radacini. Nu conteaza cat de departe suntem, radacinile ne-au ramas acasa. Si niciodata si nicicand nu te simti mai roman si mai conectat de semenii tai decat la 1 Decembrie. Suntem departe de casa, suntem ocupati, avem programe incarcate, probleme in fiecare zi, dar o data pe an un fir invizibil ne leaga pe toti si ne aduce mai aproape unul de celalalt. Nu ne cunoastem cu totii, probabil ca de multe ori trecem unii pe langa altii fara sa stim, dar o data pe an tricolorul, ia si costumul national ne aduc impreuna si ne scot in fata. Ne recunoastem, ne salutam, ne regasim.

Ne-am intalnit ca de obicei in parc- avem deja o traditie de trei ani- cu familiile, cu prietenii, cu toti cunoscutii, am vorbit romaneste, am mancat romaneste si am trait pentru cateva ore romaneste.

Si pentru prima data am fluturat tricolorul cu mandrie pe „ulita Dubaiului” in fata marelui Burj. Am participat la parada organizata cu ocazia zile nationale a Emiratelor Arabe (care este pe 2 Decembrie) fiind singura tara participanta din Europa. Am fost o mana de oameni, toti cu suflet mare si am strigat cat am putut de tare „ROMANIAAA”. Am participat cu mandrie, fara a fi manati de interese, fara a fi obligati, doar din mandria de a fi roman si de a arata altora ca suntem aici, oameni mandri si frumosi. Costumele noastre nationale au atras toate privirile, am fost intrebati de unde suntem, ce purtam , am fost rugati sa facem poze cu localnici, cu indieni, cu filipinezi, cu mexicani, etc… Am indurat cu stoicism caldura si soarele arzator, unii au venit din Abu Dhabi si Al Ain doar ca sa participe si am facut fata cu succes si cinste.

Am fluturat tricolorul si am aratat tuturor ca Romania este frumoasa, plina de viata si culoare.

Ca de obicei, marele absent a fost Gica Contra, cel care prefera sa stea in spatele ecranului si sa se vaite ca avem o comunitate care nu ste unita. Dimpotriva, avem o comunitate care se misca, participa si creste.  Avem o comunitate mandra. Si este unita.

Cat despre titlu, cei care au participat la parada vor intelege, ceilalti trebuie sa vada detaliile.

Din Emirate va urez LA MULTI ANI!

picnic

parada3

parada2

Parada

Fujairah, Emiratul de dincolo de munti

Al cincilea emirat, ca marime, Fujeirah, este locul in care muntele se intalneste cu apa golfului. Drumul serpuit, printre munti traverseaza vai uscate si canioane sapate in piatra de timpul necrutator. Albul bej si finut al nisipului de langa Golful Persic ramane in urma, purtat fiind de colo colo de vantul fierbinte care se incumeta sa mai adie din cand in cand in caldura arzatoare a desertului. Dunele aurii si nemiscate ale desertului isi schimba culoarea incet, incet, pana cand imbraca straie ruginii, parca de toamna. In apropierea muntilor Hajar, cei care despart Fujeirah de restul emiratelor incearca parca sa se catere pe culmile golase, printre bolovanii razleti si peste crevasele sapate in piatra.

Drumul lasa in urma localitati razlete inconjurate de palmierii arsi de soare si parca uitate in timp. Doar antenele parabolice si stalpii operatorilor de telefonie mobila tradeaza nevoia omului de secol 21 de a razbate dincolo de crestele muntoase si de apa golfului fara a se deplasa. Nisipul ramane pierdut in urma si este inlocuit de un peisaj la fel de dezolant si trist. Culmi si vai golase, pietruite si sapate in piatra tin acum companie ochilor obisnuiti cu imaginea otelului si a sticlei inghesuite sub soarele arzator al Emiratelor.

La Wadi al Helo muntele inghite asfaltul drumul pentru cateva secunde, eliberandu-l in cealalta parte inaintand incet catre Golful Oman. In afara de cateva hoteluri si resort-uri prea multe nu sunt de vazut si de facut in Fujeirah, dar drumul pana acolo, peisajul gol, uscat si sterp merita efortul. E spectaculos sa vezi  cum stancile gri si golase inainteaza catre apa de un albastru inchis parca fugind de desertul care se apropie din urma.

O alta postare pe acelasi subiect mai gasiti si aici: https://emirateleprinochiiunuiroman.wordpress.com/?s=fujairah

fj1

 

fj3

fj4

fj5

fj6fj7

fj8

fj9

In imagini

De multe ori sunt intrebata si vad ca multa lume este curioasa sa stie cum este viata in Dubai sau in Emirate…nu stiu in ce masura ar putea da cineva un raspuns cat mai aproape de realitate, cat mai corect sau cat mai clar avand in vedere ca experienta de viata aici a fiecaruia este atat de diferita. Fiecare is are povestea si sfaturile proprii, experientele personale, fiecare vede viata aici dintr-un alt unghi. Am ales pentru aceasta postare un colaj de fotografii care prezinta viata aici asa cum o vad eu. Din nou, o experienta personala…cu siguranta unii vad Emiratele in cu totul alt fel…

col1col2col3col4col5col6natura&praf

sosele

Gold Souk- Piata de aur

Am postat acum ceva vreme despre “cealalta fata a Emiratelor”, cea din spatele cladirilor zgarie nori, cea de dincolo de mall-urile si parcurile frumos amenajate. Cam tot din aceeasi categorie ar face parte si aceasta postare, insa doar la suprafata; pentru ca “stralucirea” si “opulenta” acestui loc razbate dintre stradutele inguste si murdare, prafuite si aglomerate, arse de soarele necrutator al desertului.

Lasand in urma soselele largi si parcarile imense, cladirile vechi si inghesuite ale zonei Naif ascund in spatele zidurilor un alt oras, un orasel in oras cu alei foarte inguste, cu o gramada de magazine cu aer conditionat ticsite cu aur.

gs10

gs9gs8gs7

Cine ar putea spune ca se plimba prin mijlocul a 10 tone de aur (atat s-a preconizat ca ar exista in total in toate magazinele din Souk)? Magazinele, unele mai mari, altele mai mici, sunt ticsite cu te miri ce, dar din aur (de la lantisoare simple pana la articole de imbracaminte confectionate din aur). Opulenta care pur si simplu te orbeste impreuna cu caldura ametitoare aproape ca te transpun intr-una din povestile celor 1001 de nopti.

gs2gs1gs4gs5

Anii ’40 au marcat inceputul “boom-ului” pietei de aur din Dubai, India fiind cel mai mare cumparator de aur al Emiratului. Din aceasta cauza majoritatea stilurilor de bijuterii din aur care se gasesc aici sunt create pe gustul celor din subcontinent (piese foarte greoaie, cu multe pietre colorate cu design-uri specifice). In principiu este aur “pentru toate buzunarele” de la 18 la 24K, singurul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa te targui.

Accesul cu masina este destul de greoi, parcare in zona Souk-ului nu veti gasi aproape niciodata (decat daca parcati in cladirile cu parcari ale RTA si mergeti pe jos pana la Souk), stazile sunt inguste, foarte inguste iar traficul este infernal. Cel mai simplu de ajuns si de iesit de acolo este fie cu taxi fie cu metroul.

In orice caz, merita o plimbare, chiar daca numai de dragul de a te simti in 1001 de nopti

🙂

Reintoarcerea la desert

Cineva spunea candva ca “poti sa-i scoti pe arabi din desert, dar nu poti scoate desertul din ei” si parca oricate “stele” ar avea Emiratele, oricat de stralucitoare ar fi masinile lor, oricate Blackberry sau IPhone ar avea, tot se intorc la desert; de acolo au pornit si cred ca inca se mai definesc prin acesta. Pentru un ochi neinitiat, obisnuit numai cu verdele crud de acasa poate parea fad, neprimitor, arid si gol. Si totusi ei inca se mai bucura de un ceai sau o cafea facute pe carbuni in desert, de intrecerile cu soimi, de vremea care odata cu venirea “iernii” 😉 le permite sa stea mai mult pe-afara. Ce mi s-a parut frumos intr-un fel anume e modul in care de fiecare data cand au ocazia aduc desertul langa ei, corturile, ceaiul, cafeaua si camilele. Femei trecute de mult de prima tinerete, poate chiar si de a doua, inca mai confectioneaza traditionalele burqa emirateze, brodeaza rochii colorate iar cele mai tinere aplica henna. Camilele, si ele imopotonate, asteapta linistite in nisipul moale pe urmatorul curios pe care il vor plimba, cafeaua fierbe in ibricurile ce aduc aminte de cele “1001 de nopti”.

Ai spune ca peisajul acesta desertic nu poate adaposti nimic care sa-ti incante privirea, si totusi e atat de multa culoare. In rochiile femeilor si podoabele lor, in pernele care impodobesc si “mobileaza” corturile, in zorzoanele cu care sunt impodobite camilele…

Si nici macar nu trebuie sa mergi in desert ca sa-i descoperi pentru ca ei au adus desertul in oras. Langa Festival City se afla Bedouin Lifestyle Camp cu ocazia Dubai Shopping Festival…

1

2

3

45

6

7

9

10

11

 

Craciunul printre nisipuri

Craciunul, poate singura sarbatoare din an pe care mai toti dintre noi o asteapta cu acelasi entuziasm ca si atunci cand eram copii, am adus-o cu noi si aici, pe nisipurile emirateze. Braduti si globuri avem, colinde se aud ici si colo prin mall-uri si magazine, Mosul va veni cu singuranta, si totusi parca lipseste ceva. Lipseste aerul rece si taios de afara, zapada care proaspat cazuta scrasneste sub greutatea cizmelor, mirosul de iarna si calmul noptii de Ajun care este din cand in cand tulburat de vreun “cetatean turmentat” care prins fiind de febra colinzilor uita de ora tarzie a noptii si-si continua recitalul precum o banda de casetofon stricat.

Si cel mai mult lipseste (mie personal asa mi se pare) mirosul sarmalelor care se gatesc noaptea tarziu in oala mare de lut, miros amestecat cu cel al cetinei verzi de brad, haiosele umplute cu magiun de prune, carnaciorii proaspat prajiti si intansi pe platou. Cetele de colindatori cu obraji rosii au fost inlocuite de grupuri de filipinezi micuti si zambareti care de sub caciulile rosii canta un Jingle Bells atat de comercial acum.

Brazii mari, frumos si atenti impodobiti sunt mai la tot pasul, pana si oameni de zapada au rasarit sub soarele Emiratelor.  Ursuleti de plusi stau alaturi de  spiridusi verzi si nelipsitul Mos impodobind vitrinele perfect luminate ale multor magazine. Acum, daca ma gandesc bine, parca Brondosii nostri (cel putin asa se numesc in Ardeal) fie ei cat de urati, mi se par mult mai spectaculosi si mult mai aproape de ceea ce recunosc eu drept Craciun. Aici traim un fel de Craciun de film, un Craciun comercial, precum doar in filmele holywood-iene se vede. Frumos colorat, perfect impodobit, dar fara miros. Il vad, il aud, dar nu il miros. Aici nu miroase a Craciun.

😉

Christmas1

Christmas2

Christmas3

Christmas6

Christmas7

Christmas8

Christmas9

Christmas11

Christmas10

Christmas4

Un colt de Romania, pe pamant emiratez

Cred ca niciodata nu se simte importanta datei de 1 Decembrie atat de mult decat atunci cand esti departe de casa. Poate doar in aceasta zi am simtit cu totii ca totusi ne leaga ceva unii de altii, chiar daca nu prea ne cunoastem, chiar daca printre cele 192 de nationalitati ne pierdem.

Cu ocazia acestei zile, noi am fost cei in centrul atentiei, noi am fost  intrebati al cui steag este steagul arborat alaturi de cel emiratez, noi am fost intrebati ce nationalitate reprezinta. Si pentru prima data celelate nationalitati au trebuit sa faca un pas inapoi, sa fie musafiri la masa noastra.

Am avut parte de un 1 Decembrie insorit (plouase cu galeata in ziua anterioara), de oameni extraordinari care pentru cateva ore au lasat la o parte comfortul caminului propriu si au venit sa petreaca cateva ore in compania unor compatrioti. Ne-am bucurat de traditionalii cozonaci, mititei, sarmalute, chiftelute, iahnie de fasole si bineinteles, nelipsitul gratar. Ne-am etalat iile noastre frumos colorate, culorile steagului national, placerea de a-i intalni si discuta cu ceilalti romani.

Si ca sa fim romani pana la capat, am avut si noi grupul nostru care a ales sa stea deoparte, parca sa priveasca de la distanta. Dar important este ca au venit si ca ne-am vazut. Data viitoare cand voi auzi vorbindu-se romaneste prin mall-uri nu mi se va mai parea atat de surprinzator.

La multi ani Romania, de pe nisipurile emirateze.

😉

daniela5

daniela2

cupcakes

Daniela1

1Dec

daniela3

daniela4

Roman intr-o tara islamica

Islamul, religia de stat a Emiratelor Arabe, nu reprezinta doar un set de norme (sau ghid) pentru asumarea responsabilitatiolr religioase ci si un mod de viata. De la chemarea la rugaciune (5 ori pe zi) pana la interzicerea consumului de mancare in locuri publice in timpul Ramadanului, Islamul este prezent in viata oricarui rezident al Emiratelor fie ca este adept al acestei religii sau nu.

De multe ori povestile si reportajele din media ne distorsioneaza perceptia anumitor lucruri sau intamplari. La fel se intampla si in cazul Islamului. Nu de putine ori mi s-a intamplat sa fiu intrebata de cunoscuti cum m-am acomodat in Emirate, daca port „haina aia neagra”  🙂   , daca sunt biserici, daca merg la biserica, daca pot sa ma imbrac cum vreau eu, daca pot sa ies afara singura, daca pot sa merg unde vreau eu, etc…

Desi Emiratele (Dubai in special) sunt mai liberale in ceea ce priveste portul fiecarui individ, practicarea religiei proprii (da, sunt biserici in Dubai, chiar si ortodoxe, exista chiar si un templu hindus), Islamul ramane litera de lege. Personal, eu nu m-am simtit niciodata discriminata pe baza faptului ca nu as apartine acestei religii, dimpotriva, exista chiar unele avantaje (programul de lucru redus in timpul Ramadan-ului, ghiseele „ladies only”, salile de asteptare „ladies only”).

Deci, pe scurt chiar daca traiesc aici nu trebuie sa port „haina aia neagra”, pot sa merg unde vreau eu (ba chiar pot sa si conduc… 🙂  ), pot sa merg unde vreau eu (fara insotitor), aaa…..si pot si sa lucrez.

Islamul este un mod de viata, o religie, dar nu se compara cu ceea ce este prezentat de multe ori in media din vest.

 

Post Navigation