Viata din Emirate

Cum este viata in Emirate, ce lucruri noi am descoperit aici, care sunt diferentele intre un trai si altul, intre mentalitati, obiceiuri si traditii.

Nu renuntati la comunitate

De multe ori imi este dat sa citesc in grupurile de romani cum unii concetateni se sfiesc a vorbi romaneste in momentul in care se afla in preajma altor  concetateni sau atunci cand ecoul limbii romane razbate pana la ei. Dar nu despre asta este vorba in aceasta postare, ci despre comunitate, despre acea entitate inca nevazuta atat de bine dar care a inceput sa creasca, sa se miste.

Suntem departe de casa. Multi dintre noi doar cu familia apropiata aici, altii fara familie, fara cei dragi, unii cu prieteni, dar pana la urma singuri printre straini.  Si nu se stie niciodata cand vom avea nevoie de ajutor, de o vorba buna sau de un umar mai puternic de care sa ne sprijinim.

Postarea este de fapt despre povestea unei romance din Emirate, o femeie cu o cariera si cu o familie frumoasa. O femeie pentru care viata a ales probabil alta cale decat isi imaginase.

In momentul in care cei de acasa intampina greutati alegem sa-i ajutam, sa le fim aproape. Asa a ales si ea sa faca, asa este si normal. Mama ei fiind bolnava, ea a ales sa se intoarca pentru putin timp si sa aiba grija de dansa. Si din acest moment viata ei s-a schimbat. Si-a pierdut mama dar s-a intors inapoi hotarata sa-si continue activitatea si viata alaturi de familia ei. Dar acest lucru insa nu a mai fost posibil. La intoarcere a aflat ca nu se mai poate intoarce la locul de munca, copilul i-a fost luat timp de o saptamana neavand nici o modalitate de a a-l contacta si fara a sti unde este. A descoperit ca actele i-au fost luate iar singurul ajutor din partea autoritatilor noastre a fost un simplu sfat: sa faca plangere la politie. Singura fiind aici si stiind ca cel care ar fi trebuit sa-i fie aproape este tocmai cel care a pus la cale tot acest calvar si ca s-ar putea sa fie privilegiat de catre autoritatile de aici, nu a ales imediat sa contacteze autoritatile. Era inceputul unei spirale a carei directie numai catre suprafata nu era. I s-au taiat orice metode de finantare, i-a fost anulata viza de munca si i s-a pus in vedere ca trebuie sa paraseasca tara in termen de 40 de zile…fara copil. Ce pedeapsa mai mare trebuie sa-i dai unei mame decat sa o desparti de copilul ei?

Gandul de a nu-si mai vedea copilul a adus-o aproape de pragul disperarii si neavand nici o alta solutie s-a gandit sa apeleze la comunitatea romaneasca, sa ceara ajutorul unor oameni cu care probabil tot ceea ce avea in comun era tara si limba materna. Si oamenii au fost receptivi si fiecare a incercat sa ajute cu cate putin, unii doar cu o vorba buna, altii cu un sfat, fiecare cum a putut. S-a hotarat sa apeleze si  la autoritati si a inceput o lupta lunga.  Dar a castigat custodia copilului si incet, incet, a inceput sa i se faca dreptate. Lupta inca nu s-a sfarsit, inca continua, mai sunt cativa pasi. Ii tinem pumnii.

Morala este aceasta: vorbiti romaneste, fiti parte din comunitate, din aceasta entitate nevazuta pentru ca suntem singuri printre straini. Si cei care pot sa va sara prima data in ajutor aici nu sunt nici familia, nici rudele, ci oamenii cu care probabil nu aveti nimic in comun decat limba materna si tara natala.

Iar pentru doamnele care se afla in situatii asemanatoare nu pot decat sa spun: sa nu va fie frica sa cereti ajutor si sa luptati pentru ce aveti drag. Si sa deschideti bine ochii.

Single Post Navigation

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: