Viata din Emirate

Cum este viata in Emirate, ce lucruri noi am descoperit aici, care sunt diferentele intre un trai si altul, intre mentalitati, obiceiuri si traditii.

Archive for the month “March, 2013”

Cersetoria “window to window” sau “car to car”

Unul dintre lucrurile care imi place foarte mult in Emirate e ca oriunde ai iesi pe strada nu te agaseaza acei “nefericiti” care cu un copil agatat de gat implora mila sau un ban ca sa cumpere o paine. Si totusi….exista  perioade din an (cum ar fi in timpul Ramadan-ului) cand te miri de unde ies la iveala „saracii” si „ oropsitii” soartei care te roaga, foarte frumos (la propriu- probabil ca daca nu le dai nimic te injura si acestia in sinea lor) sa-i ajuti cu ceva.

Insa a aparut o noua „moda” a cersetoriei, un fel de a cersi mai elevat, mai inventiv, mai ascuns de ochii politiei care pedepseste cu inchisoarea aceste practici. Auzisem despre acest fel de a cersi dar mie personal nu mi s-a intamplat niciodata….asta pana ieri…

Eram undeva in zona Deira (o zona centrala, foarte circulata, cu mult trafic) pe la orele dupa-amiezii si ma pregateam sa ies dintr-o parcare cand observ in spatele meu un SUV (nu-mi aduc aminte ce tip dar avea placutele de inmatriculare din Arabia Saudita). Astept sa treaca, crezand ca este in cautarea unui loc de parcare cand soferul sa hotaraste sa parcheze in locul de langa masina mea. Lasa geamul jos si incepe sa faca semne….prima data am avut impresia ca s-a ratacit si vrea sa intrebe daca pot sa-l ajut cu indicatii…observ ca sunt si copii in masina….cu siguranta s-a pierdut, nu? (nu ca as fi de foarte mare ajutor, la capitolul explicatii  rute de acces nu stau foarte bine…). Ma intreaba daca vorbesc limba araba, si daca as putea sa-l ajut…nu, deci nu vorbesc limba araba- nu stiu cum as putea sa-l ajut…si incepe sa turuie intr-o engleza destul de corecta (ca sa vezi) o istorioara siropoasa: ca a venit din Arabia Saudita, ca a fost la Haj la Mecca (lucru total lipsit de importanta, dar nici asta nu conteaza), ca a venit in Emirate de nu stiu cata vreme si de cand a venit a fost atat de ghinionist ca a fost intr-un accident de masina si nu stiu ce ruda i-a murit (masina nu avea absolut nici o zgarietura) si are copii in masina si vor sa se intoarca acasa dar nu mai au bani nici macar de mancare pentru copii…..HA!!

Deci, ce-as putea sa-i raspund unui astfel de individ care este in stare sa minta in acest hal, de fata cu copii?? Recunosc ca mi-a trecut prin cap ca s-ar putea sa fie vreun dezechilibrat mintal, de injurat nu pot sa-l injur (desi imi venea sa-i spun verzi si uscate) ca asa ceva se pedepseste aici, apoi masina lor e muuuult mai mare decat masina mea, daca se dau jos si incep sa-mi zgarie masina, sau cine stie ce?? Da, recunosc ma uit la filme de groaza…si totusi nu se stie nicodata peste cine dai….

Asa ca am incercat sa par cat se poate de miloasa, compatimitoare, etc. si l-am rugat sa mearga neaparat la politie si sa ceara ajutor, mai ales daca a fost intr-un accident de masina….neaparat trebuie mers la politie pentru ca sigur il vor ajuta…..Sa fi vazut cat de frumos mi-a multumit si cat de repede a ridicat geamul si a plecat….

Hmmmm….cersetorie la nivel inalt…”car to car” sau” window to window”…

“It is not my responsibility”- cel mai bun raspuns- un post mai putin despre Emirate si mai mult despre viata unui roman in Emirate

Cel mai “bun” raspuns pe care il poti primi din partea unui reprezentant al corpului diplomatic. Probabil ca cel mai bun raspuns dupa acesta este “I don’t speak English”…si asta intr-o tara in care engleza se vorbeste peste tot (de autoritatile locale care vorbesc totusi engleza intr-o tara araba, nici nu mai vorbesc).

Mai mereu ma surprinde faptul ca Romania, o tara europeana, o tara care pana mai ieri isi dorea sa intre in Schengen se manifesta astfel prin reprezentatii sai…si mai rau e ca o face in fata cetatenilor straini, a celor care duc vestea mai departe, in fata celor care numele persoanei cu care au interactionat nu mai conteaza pentru ca ceea ce isi vor aminti si vor povesti mai departe e ca Romania nu stie cum sa trateze cetatenii straini, nu stie cum sa gaseasca scuze intr-un mod elegant, diplomatic, nu stie cum sa gaseasca solutii decat printr-un singur raspuns sec “It is not my responsibility”…. Pai atunci a cui e responsabilitatea? Cine este raspunzator pentru bunul mers al lucrurilor? Noi? Nu suntem noi cei care incercam sa ne acomodam programului lor foarte “incarcat” de 3 ore pe zi vreo 3 zile pe saptamana? Noi suntem cei care ar trebui sa cunoastem procedurile? Nu ar trebui ca aceste proceduri sa fie aceleasi pentru fiecare problema sau cerere care apare?

Probabil ca aceste frustrari sunt numai ale mele dar inca un drum si o experienta demna de toata lauda la consulat a stricat un week-end ce avea sa se anunte, linistit si relaxant. Si asta dupa ce „vizita” la consulat a urmat confirmarii din partea lor…dar ce mai conteaza daca „It’s not my responsibility”??

De modul in care ei inteleg conceptul de „program cu publicul” si de atitudinea catorva dintre ei nici nu mai vorbesc…

Shishbarak- cealalta fata a papricasului

E ciudat cum uneori atat de departe de Romania, unele feluri de mancare sunt atat de similare. Probabil ca undeva, atunci cand drumurile s-au intersectat am preluat unii de la ceilalti cate una alta….E frumos atunci cand parca “de nicaieri” descoperi gusturi oarecum similare, gusturi pe care le asociezi cu anumite momente din viata sau cu anumite persoane. Cam asa mi s-a intamplat mie cand am gustat prima data Shishbarak- mi s-a parut ca seamana putin cu papricasul pe care il pregatea bunica mea cu mamaliguta….papricasul de pui pe care de multe ori il mancam dimineata mai ales in zilele de vacanta cand plecam la tara…Deosebirea dintre cele doua este ca Shishbarak se prepara cu iaurt in timp ce papricasul se face cu smantana sau lapte dulce. Am incercat si din aceasta reteta mai multe feluri dar eu personal am ramas cu urmatoarea:

Shishbarak

– carne tocata

-iaurt- in functie de cantitatea care se gateste

– o ceapa medie

– putin usturoi

– faina

-ulei de masline

– coriandru verde

– putin amidon

-unt

– sare si piper

Carnea tocata se caleste putin cu ceapa taiata marunt, sare si piper. Se prepara un aluat intocmai ca cel pentru paste (seamana cu tortellini) din faina, ulei de masline, putina sare si apa. Se intinde o patura subtire peste care se pune din loc in loc din amestecul de carne tocata si ceapa. Se intinde o alta patura, subtire, care se pune pe deasupra si se formeaza mici pachetele cu carne tocata. Se lipesc bine si se taie (eu am folosit o forma pentru prajiturele), dupa care se pun pe o farfurie si se stropesc cu putina faina ca sa nu se lipeasca. Iaurtul se ameseca bine cu amidon (eu am folosit 7 iaurturi de aprox.200gr si 2 linguri de amidon- amidonul se pune pentru ca iaurtul sa nu se separe) si se pune la fiert la foc foarte mic, amestecandu-se bine din cand in cand. Separat, se pune intr-o tigaie unt si usturoi si se lasa la calit foarte putin- doar pana cand se simte miros de usturoi- dupa care se adauga coriandrul verde taiat marunt. Pachetele cu carne se pun la fiert in apa cu sare- se pun cand apa fierbe tare iar cand se ridica deasupra se scot si se lasa sa se scurga de apa.

Odata ce iaurtul incepe sa fiarba se adauga pachetelele cu carne si se lasa vreo 15 minute la fiert. Cand sunt gata se adauga usturoiul calit in unt impreuna cu coriandrul verde, sare si piper daca mai este nevoie.

Nu este tocmai o reteta pentru cei care sunt la dieta, este o reteta care necesita timp, dar este delicios. Sosul facut din iaurt poate parea acru, dar daca se adauga smantana se shimba putin 🙂

Shishbarak

shish5

Post Navigation