Peste cu Cous-Cous

Pentru mine personal o reteta cu peste insemna pana nu demult peste fie prajit, fie facut pe grill fie la cuptor. De cele mai multe ori cu garnitura de cartofi sau cu salata; insa zilele astea m-am hotarat sa incerc o altfel de reteta cu peste; asa ca dupa intense cautari am gasit doua retete pe care le-am combinat (am luat doar ceea ce mi-a placut mie :)   ) si le-am adaptat intr-una care m-am hotarat sa o pastrez. A rezultat in final o reteta foarte aromata de peste cu sos si cous- cous.

Imi place cous-cousul pentru ca este mai usor decat orezul (da, aici se mananca foarte mult orez), merge bine cu o mancare care are si putin sos, nu este precum pastele (desi la urma urmei este un tip de paste) si se prepara destul de repede, fara prea multe batai de cap.

Deci am preparat un sos cu rosii; am pus o ceapa la calit (taiata marunt), am adaugat 1 lingurita pasta de ardei iuti iar intre timp in robotul de bucatarie am pasat 3 rosii mari cu 5 catei de usturoi. Am adaugat rosiile si usturoiul la ceapa care s-a calit putin dupa care la sos am pus aprox.1 lingurita condiment Arabic Mix.

Pestele dezosat, taiat cuburi mai mari l-am adaugat cand sosul a fost aproape gata. In final am presarat putin coriandru proaspat si l-am servit cu cous-cous. O reteta destul de rapida si fara prea multe batai de cap.

 

Oud- o esenta fara egal in lumea parfumurilor

Oud, un “parfum” poate prea putin cunoscut in lumea vestica (sau cel putin la noi) este o esenta care poate surprinde sau chiar soca simturile olfactive ale “necunoscatorilor”. Este present sub diferite forme (rasina in forma sa pura), parfum concentrat (care se vinde in recipient de 3-5 ml si care este foarte scump), parfum intr-o forma uleioasa (perfume oil care este la fel de puternic insa se vinde in recipiente mai mari 30- 50 ml), betisoare parfumate care se ard sau sub form unor chipsuri care se ard insa pe carbuni incinsi.

In mod normal acest parfum (nici nu stiu daca e corect sa fie numit parfum) provine de la scoarta unui copac (agarwood) amestecata cu rasina acestuia. Acest copac in momentul in care este infectat cu un fel  de ciuperca (mucegai) pentru a se proteja, produce o rasina parfumata. In momentul in care se recolteaza aceasta rasina sunt taiate doar acele parti care au fost infectate. Parfumul in forma sa finala se obtine prin distilare. Aroma parfumului se imbunatateste odata cu trecerea timpului.

Agarwood este cel mai scump lemn din lume la fel si uleiul acestuia (este nevoie de 20 kg de lemn pentru a produce doar 12 ml de ulei). Unii spun ca oud-ul de cea mai buna calitate provine de la copacii care au o varsta mai mare de 100 de ani. Azi un kg de oud costa aproximativ  12,000 de dirhami (aprox 3,000 de euro) insa pretul poate sa ajunga si pana la 200,000 de dirhami pt un kg de cea mai buna calitate.

Parfumul, sub aceasta forma de Oud a fost folosit inca din vechime in China antica, Vietnam, Burma, India, etc.

Varianta comerciala este una de parfum fara alcool, cu miros foarte puternic cu nuante de lemn de sandal la care sunt adaugate arome de scortisoara, mosc, iasomie, sofran sau fructe.

Imaginile de mai jos sunt oud sub forma sa de rasina.

 

Biryani

Biryani este un fel de mancare destul de raspandit in Emirate si asta datorita faptului ca majoritatea populatiei straine este formata din indieni si pakistanezi. Desi azi acest fel de mancare este atribuit sub-continentului Indian in realitate este originar din Iran. Se regaseste sub multe forme fie cu pui, carne de miel, peste sau numai cu legume. Aproape fiecare regiune din sub-continentul Indian isi are propria reteta de Biryani si propriul mod de a-l servi.

Mie personal imi place cel cu pui si foarte picant si cateodata ma incumet sa-l si  gatesc . Folosesc urmatoarele:

 -pui (pulpe de pui)

- 2 ceape (una mare si una mai mica)

- 2 ardei iuti (din aceia micuti si subtiri, dar care sunt ca focul)

- 2 cani orez basmati

- 2 rosii

- ghimbir (o radacina cam de vreo 3-4 cm)

- 1 legatura coriandru verde

- 1 iaurt (mic)

Condimente:

-  1 lingurita scortisoara

- 1 lingurita coriandru uscat

-1/2 lingurita cardamom uscat

- 1 lingurita Garam Masala

 Pun carnea de pui sa fiarba cu 2 lingurite de turmeric, la fel si orezul pe care il sa se gateasca numai pe jumate.

Separat pun ceapa mica taiata fidelute in ulei pana se caramelizeaza dupa care o scot pe o farfurie acoperita cu un servet de bucatarie sa se scurga de ulei.

Pun ceapa mare, taiata marunt, in ulei impreuna cu ardeii iuti si las sa se caleasca putin dupa care adaug ghimbirul si condimentele uscate. Dupa vreo 2-3 minute adaug rosiile taiate cubulete si las totul vreo 5 minute sa se gateasca. Adaug iaurtul amestecand continuu dupa care adaug carnea de pui si mai apoi orezul pe jumatate gatit. Adaug apa indeajuns insa sa nu treaca peste orez (cat sa fie la acelasi nivel).  Adaug ceapa caramelizata si acoper cu un capac si las totul la foc  mediu-mic pana ce orezul este fiert in totalitate.  La final presar pe deasupra coriandrul verde taiat marunt. Se poate servi cu salata sau cu iaurt.

Ras al Khaimah, emiratul “varfului de cort”

Ras al Khaimah este un alt emirat din confederatia celor sapte emirate situat pe tarmul Golfului Persic, a carui denumire tradusa in limba romana inseamna “varful cortului”. In trecut emiratul era cunoscut sub numele de Julphar si a fost o buna perioada de timp sub dominatie britanica.

Azi micul emirat incearca sa se evidentieze prinintermediul turismului si al industriei (este un mare producator de ciment si material de constructive – intamplarea face ca intr-un magazine de profil din Romania am vazut gresie si faianta cu logo-ul RAK- ….ce mica e lumea asta mare…..)

Este un emirat linistit zic eu, potrivit pentru acele momente cand iti doresti liniste si calm. Sunt o multime de hoteluri si resort-uri turistice deci o gramada de posibilitati pentru a alege. Doua orasele pe care le voi aminti  sunt Jazirat al Hamra (un fel de insulita cu o gramada de proiecte imobiliare)si Masafi, foarte cunoscut aici pentru apa Masafi.

Orasul Ras al Khaimah este destul de micut, oarecum lipsit de opulenta, aglomeratia si traficul din Dubai sau Abu Dhabi dar pare mai “respirabil”. La fel ca si Fujeirah muntele este foarte aproape de apele golfului iar pe unele creste in timpul iernii s-au inregistrat usoare caderi de zapada (de vreo doua ori- cam ceea ce noi romanii am numi usoare fulguieli, insa aici e minune mare).

Printre munti si printre vai

Orice escapada din traficul si aglomeratia cotidiana e oricand mai mult decat binevenita. Pare o gura de aer proaspat intr-un loc in care aerul proaspat si inviorator este o prezenta mai mult decat rara. Ceea ce nu a incetat niciodata sa ma impresioneze in aceste locuri sunt muntii…asa mai micuti si mai golasi ma impresioneaza de fiecare data cand ii vad. Si de fiecare data ii privesc in speranta ca poate poate va aparea un petec de verde care sa imi limpezeasca si sa imi reimprospateze privirea. Si de fiecare data petecul de verde se lasa asteptat.

Muntii sunt doar ei, golasi, cu cate un tufis saracacios, prafuit si ca vai de el. Au parca un iz industrial, parca se afla acolo doar sa fie exploatati pentru piatra si nimic mai mult. In unele locuri piatra se duce catre te miri ce alte constructii, in alte locuri desertul acopera incet, dar sigur portiuni din crestele uscate si arse de soarele neiertator.

Locul in care asemenea peisaje sunt la tot pasul este Fujairah. Singurul emirat situat pe coasta care se invecineaza cu Golful Oman, Fujairah este locul in care muntele se intalneste cu apele golfului.

Supa de fasole cu spanac

Stiu ca nici o supa/ciorba de fasole nu se compara cu traditionala noastra ciorba de fasole, dar eu am gasit o reteta care combina foarte bine doua ingrediente care mie imi plac foarte mult: spanacul si fasolea.  Este o supa care vine foarte bine dupa o zi in care am consumat preparate destul de consistente si mai ales este o supa foarte buna pentru acele momente in care caut ceva care sa fie usor de preparat dar si hranitor.

Am folosit urmatoarele:

• O conserva de fasole alba
• O ceapa medie taiata marunt
• Un morcov taiat marunt
• O tulpina de telina taiata marunt
• O lingura pasta de rosii
• 2 linguri de faina
• 3 catei de usturoi zdrobiti
• ½ punga de spanac congelat (aprox.200 gr.) dar se poate folosi si proaspat
• O lingurita busuioc uscat
• Putin suc de lamaie

 Am pus ceapa sa se caleasca putin (vreo 5 min) dupa care am adaugat morcovul si telina, le-am lasat pana  ce legumele s-au inmuiat putin dupa care am adaugat fasolea din conserva (pe care am strecurat-o si spalat-o in prealabil). Am amestecat  dupa care am  adaugat 2 linguri de faina, amestecand continuu timp de vreo 2-3 min. avand grija ca faina sa nu inceapa sa se prajeasca. Am adaugat treptat apa (treptat ca sa nu mi se formeze cocoloase de la faina) dupa care am pus o lingura de pasta de rosii. Am lasat supa sa fiarba iar cand legumele au fost aproape fierte am adaugat spanacul, usturoiul si sucul de lamaie. Sare si piper am pus dupa gust.

 

Tarta cu capsuni

Stiu ca a face o prajitura acasa de la zero nu e intotdeauna foarte convenabil in primul rand pentru ca cere timp, avem o gramada de alte lucruri de facut iar prajiturile sunt peste tot, de toate felurile pentru toate gusturile. Cu toate acestea cand savurezi o prajitura facuta de tine, acasa, parca satisfactia e alta. Mie imi place foarte mult aceasta reteta de tarta pentru ca este usoara iar rezultatul este foarte savuros. Am folosit urmatoarele:

195 gr faina

un praf de sare

113 gr unt la temperatura camerei

50 gr zahar

1 ou

Am amestecat toate aceste componente impreuna cat sa se lege si sa obtin o coca, dar nu am  framantat-o. Am impachetat-o in folie de plastic si am pus-o la frigider pentru 30 de min dupa care am intins-o intre doua foi de hartie cerata si am pus-o in tava la cuptor pt aprox 15 min la 180 de grade. Odata coapta  am uns-o cu putin gem de caise (cel care il folosesc si pentru glazurare) ca sa nu se inmoaie coca de la crema, dupa care am pus-o in frigider sa se raceasca.

Crema:

300 ml lapte

1 lingurita esenta de vanilie

3 galbenusuri

50 gr zahar

2 linguri faina

2 linguri amidon

Am pus laptele la fiert dar la foc mic. Intre timp am batut  galbenusurile impreuna cu zaharul si vanilia pana cand zaharul s-a topit. Am amestecat faina cu amidonul dupa care le-am adaugat treptat la galbenusuri si zahar. Cand laptele a inceput sa fiarba l-am pus deoparte si am adaugat cate o lingura la amestecul de galbenusuri amestecand continuu, dupa care am pus intreaga compozitie intr-o craticioara pe foc mic. Am amestecat din nou continuu pana cand a inceput sa se ingroase dupa care am pus compozitia deoparte sa se raceasca, amestecand din cand in cand astfel incat sa nu se formeze crusta.

Fructe:

Capsuni proaspeti, taiati in jumatate

Glazurare:

2 linguri gem de caise

1 lingura apa

Am pus gemul impreuna cu apa sa fiarba putin dupa care l-am folosit atat pentru glazurare cat si pentru coca ca sa nu se inmoaie.

 Asamblare:

Am turnat crema peste coca dupa care am pus capsunii (se pot folosi si alte fructe sau se pot combina capsuni cu kiwi si struguri) taiati in jumatate, pe deasupra, dupa care i-am glazurat cu gemul de caise cu ajutorul unei pensule. Am lasat tarta pentru 15 min la frigider inainte de a o servi.

 

Clima,” mesterii “si intretinerea

Acum ca se apropie din nou zilele fierbinti recurg iar  :-(  la aerul conditionat pentru a mai domoli temperaturile din casa. Si de fiecare data cand il re-pornesc tin degetele incrucisate in speranta ca va functiona OK. Cu toate acestea am o strangere de inima  pentru cateva secunde, pana cand briza rece isi face simtita prezenta. Ei bine si anul acesta m-au incercat aceleasi sentimente: degetele incrucisate, strangerea de inima, luminita aprinsa de pe termostat, zgomotul ca functioneaza clima si….nimic…nici o briza rece, nici o adiere, doar aer cald….si un sentiment de déjà vu. Deja vedeam “mesterii” prin casa, verificand, incercand sa-si dea seama de ce nu functioneaza, apoi promisiuni ca se va remedia intr-o zi, ori doua doar ca trebuie sa anunte prima data la birou (sau cel putin asta am inteles eu dintr-o conversatie nu tocmai edificatoare- bineinteles barierele de limbaj- si aici nu ma refer la engleza “de gradinita”-, cultura si obiceiurile si-au facut simtita prezenta).

Si totusi, in speranta ca nu voi mai avea parte de o experienta neplacuta, din nou (caci intretinerea in Dubai e treaba serioasa zic eu; daca iti moare clima in mijlocul verii nu s-ar putea spune ca ai fi cel mai “nefericit dintre pamanteni” dar cu siguranta cel mai iritat) m-am hotarat sa trimit un mail, sa rog sa vina cineva  imediat sa verifice si sa remedieze. Normal, promisiuni… va veni cineva in ziua urmatoare si speram sa rezolvam o data pentru totdeauna problema. Ei, imi spun, ce bine, de data asta va dura numai o zi…si a venit si ziua urmatoare…si bineinteles ca nu a aparut nimeni sa verifice, sa repare, etc… (din nou sentimentul de déjà vu nu imi dadea pace…parca il auzeam pe “mester” promitandu-mi la telefon ca vine intr-o ora, apoi ca vine dupa- masa urmand ca in final sa se scuze ca au avut o alta urgenta intr-un alt loc, urgenta care nu suporta nici o amanare dar ca va veni cu siguranta in ziua urmatoare).

De data asta imi spun “hai sa trimit un alt email, unul putin mai rautacios daca “ va rog…” nu functioneaza”. Mi se promite, din nou, ca “tehnicienii” vor veni sa resolve problema in ziua urmatoare. Vine si ziua urmatoare, eu ca tot romanul stiu ca cel mai bine e sa “bati fierul cat e cald” asa ca trebuie sa ma asigur neaparat ca va veni cineva; dimineata devreme, pun mana pe telefon ca nu cumva cei de la intretinere sa aiba vreo “urgenta” si sa uite de mine…Nu au uitat, au venit, au verificat (normal, trei “mesteri” ca aici cam asa e, un “mester” verifica, unul tine scara si un altul vine in caz ca au uitat vreun instrument in masina, sa fie cineva sa il aduca in caz ca e nevoie).

Clima functioneaza, afara temperaturile cresc, viata isi reia cursul sau normal … intretinerea aici e treaba serioasa…la propriu

 :-)

Sharjah Gold Souq

Sharjah, al treilea emirat (din cele sapte) ca marime se afla la “o aruncatura de bat” (la propriu) de Dubai si poate fi o destinatie placuta pentru cei interesati de cultura, arta islamica si traditiile din aceasta parte a lumii arabe.

La fel ca si in Dubai, in Sharjah exista un Gold Souq (piata unde se vinde/cumpara aur); poate ca nu la fel de mare precum cel din Dubai dar cu o gramada de magazine iar spre deosebire de cel din Dubai (vechiul Gold Souq) acesta este acoperit . Pe indicatoare il regasim drept Sharjah Central Souq sau Souq al Markazi sau chiar Blue Souq. Piata este impartita in doua, o parte cu aur, bijuterii si covoare traditionale iar cealalta parte cu haine, parfumuri, incaltaminte, etc.

Cladirea este veche, nu foarte mare iar intre orele 13:00- 16:00 (sau 17:00) magazinele sunt inchise. Nu sunt lift-uri, doar scari rulante ceea ce inseamna ca pentru familiile cu copii in carucior zona de la etaj este mai greu de accesat.

Sharjah Gold Souq este totusi o alternativa buna pentru cei care cauta sa achizitioneze bijuterii fie din aur fie cu pietre pretioase, mai ales ca fiecare magazin ofera reduceri considerabile celor care stiu sa se targuiasca.

Seara in Al Qasba, Sharjah

Pentru cei care iubesc plimbarile, mai ales seara, Al Qasba poate fi o destinatie destul de placuta pentru a petrece cateva ore afara, pe terasa unui restaurant , la plimbare pe apa cu traditionala “abra” sau sus la inaltime in “Ochiul Emiratelor” ( Etisalat Eye of the Emirates).

Sharjah este al treilea emirat (din cele 7) iar in 1998 a fost desemnata capitala culturala a lumii arabe.  Al Qasba se afla aproape in central emiratului fiind un loc sau un spatiu de relaxare pentru intreaga familie.

“Eye of the Emirates” este un fel de roata gigantica (parca seamana putin cu London Eye) cu cabine dotate cu aer conditionat care se ridica la o inaltime de 60 de metri oferind panorame frumoase ale peisajelor inconjuratoare.

Plimbarile cu abra se fac pe acele canale care taie in doua Al Qasba avand de-o parte si de alta aleile si “zgarie norii”. Abra este acea barca traditional, facuta din lemn folosita mai ales pentru transportul de personae (in Dubai sunt o gramada folosite drept taxi pe Dubai Creek).

Fantanile de langa Emirates Eye par sa fie o atractie mai ales pentru copiii care nu fac altceva decat sa topaie deasupra lor.

Restaurantele sunt o gramada precum si cafenelele, pentru toate gusturile.